Desi pasunatul este este cea mai putin costisitoare solutie pentru hrana ovinelor, obiectivul crescatorilor ar trebui sa fie maximizarea aportului de verdeata consumat de animal.

 

 

 

 

In cazul in care un supliment furajer este considerat necesar, efectul de substitutie ar trebui sa fie mentinut la un nivel minim, raportand calitatea si cantitatea suplimentului furajer la cea a pasunii. Nivelele concentratelor de proteine nu ar trebui sa depaseasca 14-15% din materia uscata, deoarece trebuie luat in calcul tendinta ovinelor de a selecta, in timpul pasunatului, plantele cu valori proteice mai mari. Chiar si in cazurile in care pasunea nu mai permite animalului conditii favorabile sa-si selecteze hrana (densitate mare, inaltimea plantelor mai mica de 10-15 cm, etc.), ovinele vor fi aproape intodeauna capabille sa-si selecteze plantele. Acest comportament permite oilor care pasuneaza sa realizeze o dieta cu un nivel al proteinelor cu cel putin 10-15% mai mare decat nivelul general de proteine prezent la plantele existente in pasune.

 

Metode de pasunat

Gestionarea ecosistemului pasunii este complexa si se bazeaza in principal pe optimizarea productiei la animale, mentinand in acelasi timp resursele (pasunea). In acest scop, aportul de nutrienti din ierburile pasunate trebuie maximizat, fiindca pasunea ramane in continuare cea mai ieftina sursa de hrana pentru animale.

Este de o importanta deosebita cresterea duratei intre fazele de pasunat intensiv, in care cea mai mare cantitate de materie nutritiva este consumata, in detrimentul comportamentului selectiv. Acest lucru reduce energia folosita de animal in raport cu cantitatea de nutrienti ingerati.

 

O strategie pe termen lung privind maximizarea productivitatii trebuie sa tina cont de urmatoarele obiective:

• Pasunea trebuie sa fie capabila de recuperare dupa pasunat.
• Pasunea trebuie sa fie mentinuta in stare de “frunze” cat mai mult timp posibil, in scopul de a intarzia pierderile in valoare nutritiva ce apar in momentul in care plantele intra in faza de reproducere.
• Mentinerea pasunii trebuie maximizata prin masuri de reducere a raspandirii de buruieni si pentru a facilita germinarea speciilor anuale si supravietuirea speciilor furajere perene existente in pasune.
• Realizarea actiunilor de profilaxie specifica la ovine in scopul de a diminua parazitii cat de mult posibil.
• Impactului asupra mediului in ansamblu ecosistemului de pasunat trebuie sa fie reduse la minimum.

 

Principalele metode de pasunat care pot fi folosite pentru a atinge aceste obiective sunt:

Pasunatul continuu

Aceasta metoda implica utilizarea neintrerupta a unei zone de pasunat de catre animale pentru o perioada lunga de timp, in mod normal, tot de sezonul de pasunat. Pasunat continuu nu inseamna ca nu exista intervale in utilizarea diferitelor portiuni a plantei, deoarece, dupa defolierea, plantele devin mai putin accesibile animalelor. Plantele pot fi pascute dupa regenerarea lor la o inaltime minima (in mod ideal, 20-30 mm), la care sunt din nou accesibile pentru animale. Pasunat continuu poate fi de doua tipuri:

– in care exista un numar constant de animale in zona de pasunat;

– in care numarul de capete este ajustat la cresterea pasuni, astfel incat sa fie prevazut un anumit nivel de alocatie a ierbii (Substanta Uscata / animal / zi) care sa corespunda cu cerintele animalelor.

 

 

Pasunatul continuu poate fi de asemenea realizat prin varierea zonei de pasunat, in timp ce numarul de capete ramane acelasi. Aceasta este de multe ori cea mai buna optiune pentru a indeplini cerintele animalelor. In plus, in cazul in care numarul de ovine este ajustat la crestere vegetala a pasunilor, efectele negative ale selectivitatii plantelor “gustoase” de catre animale sunt reduse (in special, raspandirea de petece nepasunate). Comportament selectiv poate pune in pericol persistenta speciilor mai gustoase si astfel creste proportia de buruieni necomestibile. Aceste efecte sunt influentate de numarul de oi / ha, disponibilitatea plantelor furajere si de rezistenta la pasunat a acestor specii de plante.

 

Pasunatul prin rotatie

In aceasta metoda pasunea este pascuta doar pentru anumite perioade, intercalate cu pauze care permit cresterea netulburata a pasuneii. Pasunea este impartita in padocuri, care sunt utilizate in succesiune, iar perioada de timp utilizata in fiecare padoc este denumita perioada de pasunat. Aceasta este urmata de perioada de repaus, iar suma din cele doua perioade se numeste ciclu de pasunat. In pasunatul prin rotatie numarul de capete si perioada alocata animalelor sunt importante.

 

 

Un tip de pasunat prin rotatie este pasunatul pe parcele, in care zona este ajustata in functie de cerintele zilnice de hrana a animalelor. Acest lucru se face de obicei zi cu zi, desi poate fi prelungit pana la un maxim de 2 sau 3 zile.

 

 

Alte tipuri de pasunat prin rotatie sunt:

Pasunat preferential: prin care o anumita categorie, de obicei mieii de lapte, au acces la o zona de pasune separata, in general de o mai buna calitate. Acest lucru permite mieilor sa-si selecteze o dieta de calitate superioara, fara concurenta cu mamele lor. Aceasta se realizeaza printr-un gard cu porti selective care permit mieii, dar nu mamele, sa treaca in zona rezervata.

 

 

Lideri si adepti: in acest caz un efectiv de oi este impartit in doua grupuri cu diferite cerinte nutritive (de exemplu oi in lactatie si oi non-hranitoare), iar perioada de pasunat este impartita in doua sub-perioade. Pasunea este pascuta in primul rand de grupul care are cerinte mai mari (lideri), si apoi de catre grupul cu cerinte mai mici (adepti). Astfel cerintele nutritive ale animalelor pot fi indeplinite intr-un mod mult mai echilibrat. De exemplu, oile de muls vor consuma o cantitate mai mare de frunze, care sunt partea cea mai nutritiva a plantei, in timp ce restul oilor sunt obligate sa consume tulpini, care au o valoare nutritiva mai mica.

 

 

 

Rationalizarea pasunatului si pasunatul complementar

Ambele tehnici descrise mai sus pot fi utilizate fie pentru intreaga durata a zilei sau pentru un numar limitat de ore / zi, in ceea ce se numeste pasunat rationalizat. Daca accesul la pasune este mai mare de 12 ore pe zi, consumul ar trebui sa fie restrictionat. Pasunatul rationalizat este foarte important in managementul oilor de lapte, al caror acces la pasune este limitat atat de faptul ca trebuie scoase pentru a fi mulse, cat de faptul ca acestea sunt adesea adapostite pe timp de noapte, pentru a le proteja de frig sau de animalele de prada. Pasunatul rationalizat este adesea folosit la inceputul sezonului de pasunat atunci cand nu este suficienta hrana disponibila pentru a satisface nevoile nutritionale ale animalelor, iar animalele au nevoie de suplimente furajere, care sunt costisitoare si uneori greu accesibile. In acest caz se poate folosi cu succes pasunatul complementar, in care oilor le este alocata zilnic o suprafata de pasune cu valoare nutritiva mare pentru cateva ore, iar restul zilei este alocat pentru o pasune cu aport nutritional scazut.

 

Criterii pentru alegerea metodelor de pasunat

In conditii normale, utilizarea doar a uneia dintre metodele de pasunat discutate mai sus, pe parcursul intregului sezon de pasunat, probabil nu va da rezultate optime. O serie de comparatii intre pasunatul continuu si pasunatul prin rotatie in climatul temperat au aratat ca utilizarea pasunatului prin rotatie, mai degraba decat cel continuu, nu are avantaje deosebite: o crestere de 6-7% in productia de carne si o crestere si mai mica a productiei de lapte. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand numarul de animale/hectar este adecvat pentru utilizarea eficienta a productiei pasunii. In perioada de lactatie a oilor, pe o pasune buna de raigras si trifoi pentru intregul sezon de pasunat, la o la un numar de animale de 6 oi / ha, nu s-a observat nicio imbunatatire semnificativa a productiei la utilizarea pasunilor prin rotatie, spre deosebire de cea continua. Cu toate acestea biomasa disponibila este mai mare atunci cand pasunatul prin rotatie este utilizat.

 

Raigrasul italian poate fi pascut initial folosind metoda de pasunat rationalizat spre sfarsitul toamnei atunci cand cantitatea este limitata. Este deasemenea si hrana cu cel mai bun aport nutritional pentru oile aflate in ultima parte a sarcinii si pe perioada de alaptare. Un sistem de pasunat prin rotatie poate fi apoi utilizat, cu cicluri de pasunat mai scurte si cu o mai mare densitatea a efectivelor de animale in perioada de trecere de la iarna la primavara. Acest lucru poate fi pus in aplicare, de exemplu, prin excluderea unor padocuri de pasunat primavara si utilizarea lor pentru productia de fan sau insilozare.

 

Vara, cand sunt disponibile doar ierburile mature, pasunatul continuu ar fi alegerea cea mai potrivita. In cazul plantelor care se inmultesc prin seminte, in timpul primului sezon de pasunat, pasunea nu trebuie sa fie pascuta in timpul, sau imediat dupa perioada de inflorire (in special in cazul in care pasunea a fost pascuta anterior prin rotatie la o densitate mare de oi / ha). Acesta favorizarea crearea unei noi rezerve de seminte in sol pentru noul an. Dupa prima astfel de insamantare, aceste specii de plante pot fi apoi pasunate prin rotatie sau continuu (avand in vedere doar ca in urmatoarele perioade de inflorire/insamantare sa fie un numar mai redus de oi / ha).

 

In general trebuie sa se aibe in vedere si celelalte aspecte ale tehnologiei de crestere a ovinelor cand pregatim strategia de pasunat, cum ar fi costul pentru garduri sau instalatiile de adapare, timpul si costurile in a duce si a aduce animalele pe pasune, utilajele mecanizate de recoltare, conservare si hranire a furajelor, etc.