Durata gestatiei la oi este, in medie, de 150 zile (145-155 zile), fiind mai scurta la rasele precoce (144-148 zile la rasele englezesti cu lana scurta si de 146-149 zile la cele cu lana lunga), la primipare si in caz de gestatie gemelara (cu 2-3 zile). In general starea de intretinere buna a mamelor scurteaza durata gestatiei. In perioada de gestatie, cea mai mare atentie se va acorda hranirii oilor (in special a primiparelor), potrivit cerintelor stabilite in vederea bunei pregatiri pentru fatare si a dezvoltarii normale a fetusilor.
Avand in vedere dinamica dezvoltarii fetusului la ovine si, totodata formarea si maturizarea foliculilor pilosi, in primele 3 luni de gestatie hrana administrata nu trebuie sa depaseasca cu mult cerintele prevazute pentru intretinere. Din luna 4 de gestatie, cand cresterea fetusului devine mai intensa, continutul energetic al ratiei va fi majorat cu 15-20%, iar continutul proteic cu 30-40%, prin modificarea structurii si a volumului ratiilor. In aceasta perioada volumul ratiilor va fi mai mic, pe seama reducerii cantitatilor de grosiere si a suculentelor, care, in ultimele doua saptamani, se elimina.
In hranirea oilor gestante, vara, se vor folosi exclusiv furaje verzi (circa 10 kg), iar in perioada de iarna, sortimente cat mai variate de furaje, inclusiv suculente (2-2,5 kg), concentratele administrandu-se in perioada a doua de gestatie (stiuleti de porumb murat cu pasuni si concentrat proteino-vitamino-mineral).
Cantitatea furajelor va fi permanent urmarita (evitarea celor alterate, prafuite sau inghetate), si in special aceea a fanurilor si grosierelor care ocupa cea mai mare pondere in structura ratiilor. Grosierele de slaba calitate sunt nu numai slab digerate, dar si consumate in catitati mai mici.
Cantitati insuficiente de furaje, asociate cu calitatea lor inferioara, au infuenta negativa asupra digestibilitatii reduse (ca urmare a lignificarii plantelor ajunse la maturitate), a pasajului mai lent prin tractusul digestiv si a reducerii palatabilitatii hranei. Situatiile mentionate constituie defincientele cele mai frecvente, care determina neacoperirea cerintelor de hrana sub aspect energetic, cat si a celorlalte substante nutritive.
Pentru evitarea accidentelor, mai ales in sezonul de iarna, se va evita adaparea cu apa prea rece si se va acorda o atentie deosebita modului de intretinere a oilor. Pe timp nefavorabil, se indica folosirea adaposturilor prevazute cu asternut uscat si curat, fara curenti, cu o temperatura de 4-8 °C si o umiditate normala (70%) evitandu-se inghesuiala si tinerea oilor in adaposturi inchise, insuficient ventilate. Pe timp favorabil, oile se tin in padocuri (prevazute cu iesle-gratare, adapatori si sare sub forma de bulgari sau brichete) pentru a face cat mai multa miscare, care favorizeaza dezvoltarea fetusilor si fatarile usoare. Usile saivanelor se lasa permanent deschise, astfel ca oile sa se poata misca in voie, in functie de schimbarea conditiilor climatice.
La ovine, diagnosticul gestatiei prin palpare se efectueaza mai rar si abia in luna a patra; recunoasterea gestantelor se face dupa absenta caldurilor, dezvoltarea abdomenului – care devine asimetric (fiind proeminent si coborat in partea dreapta), comportarea animalelor si dezvoltarea glandei mamare cu 1,5-2 luni inainte de fatare la primipare, si cu 2-3 saptamani inainte la celelalte oi. Diagnosticul gestatiei se poate stabili si prin folosirea ultrasunetelor.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
