“Sanpetru de iarna” sau “Sarbatoare lupilor” este sarbatorit in 16 ianuarie, in mijlocul iernii pastorale. Pentru crestini in aceasta zi se sarbatoreste Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apost Petru.
Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflam ca in anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfantul Apostol Petru sa fie intemnitat si legat in lanturi. Petru este dezlegat si eliberat de un inger. Lantul cu care a fost legat Petru tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea.
Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii, pana cand Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, sotia imparatului Teodosie cel Tanar. Imparateasa l-a dus la Constantinopol in anul 437 sau 439. De aici, lantul cu care a fost legat Sfantul Petru, ajunge la Eudoxia, sotia lui Valentin, imparatul Occidentului. Lantul va fi depus intr-o biserica ridicata in cinstea Sfantului Apostol Petru. Potrivit traditiei, in acesta biserica au fost aduse si lanturile cu care a fost batut Apostolul in vremea imparatului Nero.
“Sanpetru de iarna” se mai numeste si “Sarbatoarea Lupilor”, pentru ca Sfantul Petru imparte atunci hrana animalelor salbatice, in special lupilor, si ii tine departe de animalele oamenilor. Pe lupi “ii tine cu gura legata si numai unde vrea el, acolo se duc de mananca”, stiu ciobanii. Ei cred ca atunci cand urla lupii, acestia cer de de fapt mancare Sfantului Petru. Urletul lupilor trebuie ascultat in tacere, iar ciobanii isi cearta cainii care latra si deranjeaza astfel “rugaciunea lupilor”.
“Sanpetru de iarna” sau “Sarbatoare lupilor” este sarbatorit in 16 ianuarie, in mijlocul iernii pastorale. Pentru crestini in aceasta zi se sarbatoreste Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apost Petru.
Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflam ca in anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfantul Apostol Petru sa fie intemnitat si legat in lanturi. Petru este dezlegat si eliberat de un inger. Lantul cu care a fost legat Petru tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea.
Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii, pana cand Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, sotia imparatului Teodosie cel Tanar. Imparateasa l-a dus la Constantinopol in anul 437 sau 439. De aici, lantul cu care a fost legat Sfantul Petru, ajunge la Eudoxia, sotia lui Valentin, imparatul Occidentului. Lantul va fi depus intr-o biserica ridicata in cinstea Sfantului Apostol Petru. Potrivit traditiei, in acesta biserica au fost aduse si lanturile cu care a fost batut Apostolul in vremea imparatului Nero.
“Sanpetru de iarna” se mai numeste si “Sarbatoarea Lupilor”, pentru ca Sfantul Petru imparte atunci hrana animalelor salbatice, in special lupilor, si ii tine departe de animalele oamenilor. Pe lupi “ii tine cu gura legata si numai unde vrea el, acolo se duc de mananca”, stiu ciobanii. Ei cred ca atunci cand urla lupii, acestia cer de de fapt mancare Sfantului Petru. Urletul lupilor trebuie ascultat in tacere, iar ciobanii isi cearta cainii care latra si deranjeaza astfel “rugaciunea lupilor”.
