Legenda populara romaneasca
Ne povestea alde muica a mare, – muma lui tata (auzisera si ei de la ai batrani), – cum era pe vremea turcilor.
Se pomeneau cu ei calari in obor; si unul, cat un omoi de mare: graa-s, gras, cu fes in cap, descaleca de pe cal, il da altora si el intra cu cate unul – doi in bordei; iar ceilalti ii asteapta afara.
Ii cotrobaia pe bietii oameni peste tot, – de unt, de branza, de oua, de faina, miere, le lua tot ce gaseau si apoi ieseau afara.
Afara in obor se duceau cu toti in cosare si le scotea vitelul care sugea la vaca, il taia; ii punea pe bietii oameni de faceau foc mare in batatura; il frigeau in frigari si mancau pana se unflau; iar ce le ramanea din carne, o imparteau la fiecare. Apoi incalecau si plecau.
Asa era traiul a lor nostrii pe atunci.
Istorisita de Sofica D. Dumitrescu, de fel din com. Boureni-Dolj
