Momentul trecerii dintre ani era marcat, in credintele stramosilor romani, de confruntarea dintre spiritele rele si cele bune iar noul an putea sa fie unul mai bun daca in noaptea Anului Nou, la ritualirile de trecere dintre ani, participau si personaje care aveau puterea de a inlatura sursa raului.
Jocul ursului este unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri. Ursii joaca la comanda ursarilor – tineri sateni alesi pe spranceana, chipesi si imbracati cu haine cat mai colorate: se rostogolesc, danseaza in cerc, lovesc pamantul cu picioarele si, la un moment dat, mor. O etapa importanta a jocului ursului este invierea miraculoasa a acestor animale, simbolizand trecerea anotimpurilor.
Jocul capra este caracterizat printr-o vitalitate excesiva, acest animal reuseste sa capteze atentia asistentei printr-un dans vioi, dar si prin multitudinea de ornamente (coarne de cerb, oglinzi, carpe colorate, beteala sau flori uscate). Capra (sau cerbul) este insotita de personaje care simbolizeaza ciobanii, mosnegi sau babe, precum si de dansatori in costume populare. In dansul caprei, exista un moment foarte important in care animalul cade secerat la pamant. Ciobanul este panicat si isi descanta animalul, care reinvie miraculos. Dupa insanatosirea caprei, intreg alaiul este cuprins de bucurie: anul vechi si spiritele rele sunt invinse si satenii pot trece cu bine in noul an.
Prin dansul calutilor, de o frumusete deosebita, se credea ca inving raul care astfel nu ii urmareste si in noul an. Dansul calutilor este exuberant, cu miscari foarte rapide. Tinerii alesi sa poarte aceasta costumatie sunt dansatori excelenti. Ei se imbraca in camasi de culoare alba, iar capul si gatul animalului sunt acoperite cu pinza alba, peste care se lipeste coama din par de cal. Profilul capului de cal este impodobit cu panglici, oglinzi, flori naturale sau artificiale – o exuberanta de culori.
Prin dansul mascatilor se transfigureaza indeletnicirile de zi cu zi si momentele cele mai importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea. Personajele reprezentate de mastile ironizeaza prostia, uratul sau alte defecte umane, critica asupritorii si lauda gospodarii cei mai de seama ai comunitatii. Satenii cred ca, dincolo de sarbatoarea trecerii in Noul An, respectand si ducand mai departe obiceiurile strabunilor, vor avea parte, in anul care sta sa vina, de holde imbelsugate si livezi rodnice, de sanatate si putere de munca. In ziua de ajun, si pana a doua zi dimineata, la rasaritului soarelui, cand noul an isi intra in drepturi, cetele de mascati duc din casa in casa vestea trecerii in noul an.
Plugusorul (Buhaiul) si tragerea brazdei simbolice reprezinta un obicei agrar intalnit la popoarele vechi. Clopoteii si instrumentele care fac zgomot folosite in recuzita obiceiurilor de Anul Nou existau si in ritualurile agrare vechi, avand rolul de purificare spirituala a lumii prin indepartarea fortelor malefice. An de an, grupurile de copii, adolescenti sau flacai pornesc prin casele oamenilor din sat pentru a le vesti trecerea intr-un nou an si a le face urari de sanatate si belsug in toate. Grupurile de uratori de toate varstele, inbracati in cosumele traditionale, cu sumane groase, purtand caciuli impodobite, bice si clopotei, sunt primite cu drag, iar gazdele ii rasplatesc cu mere, nuci, covrigi sau colacei. Plugusorul a inlocuit dupa 1948 ,,Buhaiul’’, datorita continutului istoric ce nu corespundea asa numitei ,,Revoluţii culturale ’’, din care cauza a fost interzis a se mai colinda cu el. Textul ,,Plugusorului’’ nu se recita, ci se canta. Buhaiul se colinda in grupuri separate de 4-5 baieti, avand mai multe clopote purtate fie in maini, fie legate la brau, bici si buhaiul. Cu plugusorul merg doi sau trei copii pana la varsta de 14 ani. De multe ori sunt insotiti si de clopotei, imitand in acest fel ,,Buhaiul’’.
