Poem de MESTER Jozsef Tamas
sta acolo de mai multe secole
sta acolo inradacinata in pamant
casa veche
din trupul ei a crescut locuinta straveche
linistea noptii orbecaie incet
bate pe geamul zorilor
stralucitoare
raza sclipitoare aurita a soarelui
pe zorile sperantei
nepoti stranepoti si amintiri
bunicii vor fi modelele
patriarhii care sfintesc istoria
e bine sa auzi cand triunfa
rasul zgomotos al glasului amar
temnita umilintei se surpa
ca un castel din carti
dar casa veche sta acolo si acum
nu cerseste gratierea
suporta linistita furtuna secolelor
AGORA LITERA – IUNIE 2013
