In Romania obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele fara deosebiri semnificative. Din Ajunul Craciunului pana la sfarsitul zilelor de Craciun, pana la Sfantul Vasile, pana la Boboteaza sau chiar pana la Sfantul Ion, umbla pe strazi Steaua dusa de “stelari”.

Copiii in special sunt cei care poarta vestea Nasterii Domnului intr-un fel mai deosebit: asemeni Magilor care-l cautau mergand dupa Steaua Sa. Obiceiul umblatului cu Steaua de Craciun a fost odinioara cel mai raspandit si mai indragit de copii. Acesta isi are originea in legenda ce nareaza calatoria magilor, calauziti de stea, asa cum este scris in Evanghelia dupa Matei. “Iar ei, ascultand pe imparatul, au plecat si iata ca steaua, care o vazusera in rasarit, mergea inaintea lor pana ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era pruncul” (II, 9).

In constructia stelei, predomina ceas cu cinci colturi, avand circumferinta si colturile ornate cu motive geometrice, predominand rozeta stelara, la colturi, si soarele ca motiv central. Steaua este fixata cu un cui pe un suport, pentru a putea fi invartita in timpul colindatului.

 

Steaua sus rasare
Ca o taina mare
Steaua straluceste
Si lumii vesteste
Si lumii vesteste

Ca astazi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naste pe Mesia
Naste pe Mesia

Magii cum zarira
Steaua si pornira
Mergand dupa raza
Pe Hristos sa-l vaza
Pe Hristos sa-l vaza

Si daca pornira
Indata-L gasira
La Dansul intrara
Si se inchinara
Si se inchinara

Cu daruri gatite
Lui Hristos menite
Luand fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare

Care bucurie
Si aici sa fie
De la tinerete
Pan-la batranete
Pan-la batranete