Din cele mai vechi timpuri, oamenii au utilizat in alimentatia lor, printre numeroasele componente si moluste de apa sau terestre. Descoperirea cochiliilor de melci cu ocazia sapaturilor arheologice nu fac decat sa confirme faptul ca melcii erau folositi in alimentatia omului din vremuri preistorice. In cavernele locuite de stramosii nostri primitivi, s-au descoperit munti de cochilii care atesta ca melcii erau consumati inca din acea vreme.
Carnea melcilor, asemanatoare cu carnea de peste, este foarte saraca in lipide (0,5–0,8%) si relativ saraca in calorii (60-80 cal/100g.), in schimb este bogata in proteine cu inalta valoare biologica (12-16%), in substante minerale (1,5%) si in azot (2,5%)”.
Pe buna dreptate se pune intrebarea daca ne aflam sau nu in fata unui remediu miraculos care ne scapa de atatea probleme, sau sunt doar speculatii de ordin gastronomic si comercial. Cercetarile mai recente au confirmat insusirile miraculoase ale carnii de melc. Astfel s-a constatat ca aminoacizii continuti in proteinele carnii de melc si in saliva acestora, contribuie la reconstituirea in intregime a tesutului gastric si deci la vindecarea ulcerului. Ei lubrifieaza caile respiratorii, contribuind la vindecarea afectiunilor pulmonare, a bronhiilor si gatului. Tusea convulsiva este combatuta de complexul glucoprotidic numit helicina. Aminoacizii din proteinele melcului catifeleaza si favorizeaza eliminarea celulitei si a varicelor. Foarte bogati in calciu, melcii consumati sunt indicati in combaterea rahitismului si a altor cazuri in care organismul are nevoie de acest element. Datorita bogatiei in acizi grasi polisaturati, consumul carnii de melc combate acumularea de colesterol, iar datorita continutului ridicat in saruri minerale si fier, este deosebit de util in timpul sarcinii si alaptarii. Fiind saraca in lipide, carnea de melc poate fi recomandata in meniurile celor care sufera de boli ale ficatului, arteroscleroza, obezilor, batrânilor, celor cu regim dietetic impus. Nu in ultimul rand melcii sunt utilizati in industria cosmetica, sau ca furaj pentru o serie de animale de blana, de companie si pasari. Proaspeti sau congelati, sub forma de semipreparate sau conserve, astazi nimeni nu poate contesta gustul deosebit de rafinat al melcilor, produs gastronomic nelipsit din restaurantele vest-europene, dar mai ales franceze si italiene, asiatice sau americane.
Plinius cel Batran, marele istoric roman, descrie consumul melcilor de gradina cu peste 2000 de ani în urma, precum si atentia pe care o dadeau romanii intretinerii si consumului carnii de melc. Alte lucrari de specialitate releva aprecierea de care s-au bucurat melcii inca din antichitate, datorita gustului si efectele benefice pe care o avea carnea acestei specii asupra organismului uman. Celebrul erudit roman Marcus Varo, in tratatul despre agricultura, mentioneaza cu lux de amanunte interesul pe care-l acordau romanii melcilor colectati si intretinuti in parcuri speciale, numite « cochlariae », inconjurate de canale de apa pentru a impiedica evadarea acestora. In alte lucrari stiintifice sau istorice se mentioneaza consumul melcilor de catre numeroase popoare europene, cu predilectie in perioada posturilor religioase. Printre consumatorii de melci sau alte moluste, sunt mentionati calugarii diferitelor manastiri din Franta, Spania, Grecia etc., oaze de adevarata cultura si civilizatie.
Carnea foarte savuroasa, bogata in proteine si foarte hranitoare, saraca in lipide, cu proprietati medicamentoase deosebite si benefica pentru frumusetea si sanatatea fiecaruia, este tot mai cautata, mai apreciata si recomandata de specialistii in nutritia umana. Cu o piata estimata intre 35 si 40 mii tone de melci vii, Franta si Italia raman astazi cei mai importanti consumatori din lume, iar Grecia este principalul furnizor de melci pentru Franta. Statele Unite, un alt important consumator de melci, pe langa productia proprie, importa anual cca. 500 tone de carne conservata de melc de pe piata europeana. Pe langa Franta, SUA, Italia, Germania, si Anglia astazi si alte tari sunt preocupate de acest aliment de lux, consumat de tot mai multi oameni cu pretentii gastronomice, iar procesul tehnologic de crestere sau de prelucrare a carnii de melc are in vedere o tehnologie tot mai exacta, mai sigura, care sa respecte conditiile de calitate, igiena si siguranta alimentara.
In Romania, melcii de gradina au inceput sa fie consumati dupa anul 1848 si mai ales dupa primul razboi mondial, indeosebi la restaurantele din Bucuresti si în orase transilvanene.
