In cazul in care producatorii horticoli sunt mici si imprastiati pe o suprafata mare, furnizarea de servicii pentru fiecare in parte este nerentabila.
Comunicare, monitorizare si controlul calitatii sunt, de asemenea, dificile. Daca formam grupuri micii de producatori, problema prezentata mai sus, poate fi depasita.
In aceste conditii se pot realiza mai usor urmatoarele obiective:
economii in furnizarea de servicii si inputuri;
un mai bun mod de comunicare si de transmitere a informatiilor;
furnizarea mai eficienta a serviciilor de instruire;
o negocire mai usoara a pretului la produse;
garantii comune pentru imprumut;
o presiune mai usoara pe grup in rambursarea imprumutului;
monitorizarea mai usoara a performantei si a controlului calitatii.
Marimea adecvata a grupului, alegerea liderilor si stabilirea sistemelor de management sunt cateva din sarcinile specifice care trebuie sa fie intreprinse pentru ca acesta sa functioneze eficient.
In general, se poate spune ca:
Grupurile mai mici lucreaza mai bine impreuna decat cele mari; grupul nu trebuie sa fie mai mare decat este atat cat este necesar pentru atingerea obiectivelor dorite;
Innscrierea in grup ar trebui, pe cat posibil, sa se fac in mod voluntar;
Alegerile liderilor de grup si proiectarea sistemului de management ar trebui sa fie transparente si democratice;
Contabilitatea grupului ar trebui sa fie tinuta si gestionata in mod profesionist si transparent;
Facilitarea si medierea de catre un intermediar impartial poate fi de ajutor in rezolvarea disputelor si conectarea grupurilor consultative pentru alte servicii.
Cu toate ca viitorul agricultorilor romani este dat de formele asociative, interesul pentru Masura 142 “Infiintarea grupurilor de producatori” este scazut. Alocarea finaciara a Programului PNDR 2007 – 2013, este de 138,86 milioane euro. Pana in prezent au fost depuse 19 proiecte din care au fost selectate 15 in valore de 2, 3 milioane euro. Gradul de utilizare a alocarilor este de doar 1,5 %.
Sursa: www.mapam.ro
