Impozitul pe venitul agricol, impozitul pe terenul agricol si contributia la asigurarile de sanatate sunt trei lucruri pe care trebuie sa le achite un taran care are trei hectare de teren.
Norma anula de venit este de fapt marja bruta realizata pe celui de-al treilea hectar, care devine impozabil. MADR considera ca autoconsumul taranului se poate realiza pe doua hectare pentru care plateste doar impozitul pe terenul agricol. Pentru cel de-al treilea, acesta va plati in plus un impozit pe venit si contributia la sanatate. Marja bruta stabilita de MADR, sau norma anuala de venit, este de 449 de lei. Cu alte cuvinte taranul va trebui sa realizeze un profit de 449 lei/ha, s-au mai bine zis, un prag minim de rentabilitate care sa fie egala cu suma respectiva.
Se preconizeaza ca la un hectar de porumb, in 2013, cheltuielile maxime pot sa ajunga pana la 2700 de lei. Asta inseamna ca taranul nostru va trebui sa realizeze un venit total de 2700 + 449 lei/ha, indiferent de zona de favorabilitate (bonitarea terenului). Daca luam in calcul, pretul de vanzare, al porumbului boabe, de 1000 lei/tona, taranul nostru trebuie sa realizeze o productie de minim 3149 kg/ha porumb. In toate regiunile tarii acest lucru este realizabil, pentru ca in zonele cele mai favorabile se pot realiza si 10000 kg/ha. Din acest profit (prag minim de rentabilitate s-au norma anuala de venit) care este de 449 de lei taranul trebuie sa plateasca 16 % impozit pe venit de aproximativ 72 lei/ha si 5,5 % contributia la asigurarile de sanatate care reprezinta aproximativ 25 lei/ha. In total taranul are de platit in afara de impozitul pe terenul agricol, suma de 97 lei/ha. In acest an taranul va primii plata pe suprafata de aproximativ 142 euro/ha (662 lei/ha), nu numai pentru hectarul care va fi impozabil dar si pentru cele doua hectare destinate autoconsumului (1866 lei total). Se aude ca taranul nostru daca nu va lucra din cauze obiective sau subiective terenul agricol, va trebui sa plateasca si o taxa de parloaga, pe care o pregateste in aceste zile Ministerul de Finante.
Am prezentat acest lucru, pentru a vedea cat are de suferit, prin impozitare, un taran cu trei hectare de pamant. Singura lui problema ramane, in continuare, nu impozitul, ci costul mare la hectar, datorat scumpirii cu 20 % a semintelor, ingrasamintelor si erbicidelor, dupa cum se aude. Cred ca MADR ar trebui sa gaseasca modalitati prin care micii producatori sa obtine imputuri cu reducere de 20% prin grupurile de producatori, constituite special pentru a se aproviziona si a desface productia agricola. Aici trebuie insistat iar cei responsabili cu rezolvarea acestor probleme trebuie sa primeasca instructiuni clare si precise. Pana una alta este sigur, ca taranii sunt obligati sa devina responsabili, respectiv sa se organizeze, sa practice un management durabil si sa-si intretina, prin ogor verde, terenurile lasate in parloaga. Oricum, “unii”, dintre cei care au responsabilitati in dezvoltarea durabila rurala, vad paiul …, dar nu vad barna ….!
S.M.
