Gunoiul de grajd este considerat un ingrasamant complex, fiind constituit dintr-un amestec de materie, precum balegar, urina si plante folosite ca asternut, la care se adauga hrana de calitate inferioara. Plantele utilizate drept asternut pot fi de tipul: paie, turba, frunze, rumegus, talas etc. Calitatea si cantitatea dejectiilor depinde de diversi factori: speciile de animale si varsta acestora, asternut, metoda si perioada de depozitare.

Gunoiul de grajd este considerat un ingrasamant organic, complex si complet, fiind cel mai des utilizat pentru cartof, porumb, sfecla, floarea-soarelui etc. Unele dintre cele mai bine cunoscute caracteristici ale acestuia sunt prezentate dupa cum urmeaza:

• • contine intregul complex de nutrienti necesari plantelor cultivate;
  • ingrasamant universal, adecvat pentru toate tipurile de plante si de sol;
  • utilizare mai ales pe solurile sarace in humus, pe cele nestructurate sau degradate, cele de tip argilos, facandu-le mai aerate, solurile nisipoase, imbunatatind proprietatile lor de a retine apa (procesele de demineralizare a materiei organice nu sunt rapide, din cauza contributiei plantelor utilizate pentru asternut, si, prin urmare, nitratii sunt eliberati treptat);
  • introdus in sol, gunoiul de grajd contribuie la imbunatatirea starii structurale, la cresterea capacitatii calorice si a resurselor de apa disponibile;
  • actiune benefica asupra activitatii macro si a celei microbiene din sol, prin stimularea acestora si dezvoltarea microorganismelor.

 

Compozitia dejectiilor animaliere si factorii care o influenteaza

Compozitia gunoiului de grajd cu utilizare agricola este extrem de variata. In general, 1 tona de material contine in medie aproximativ: 1500 kg apa, 10 GK azot, fosfor 5 kg, 10 kg de potasiu si un total de 25 kg resturi alimentare de plante si non-alimentare, fara a include carbonat de calciu.

Factorii care influenteaza compozitia gunoiului de grajd sunt urmatorii:

• • Specia animalului care il produce,
  • Hrana consumata de animale,
  • Modul in care sunt ingrijite animalele,
  • Tipul si calitatea dejectiilor animaliere utilizate in cadrul unor platforme deschise sau in rezervoare de tip inchis.

Exista, de asemenea, variatii considerabile in gunoiul de grajd provenit de la diferite animale, care se datoreaza cantitatii de apa in balegar. Dejectiile de la bovine si porcine contin mai multa apa decat cel de ovine sau de pasari, si este, prin urmare, mai putin concentrat, avand un procent mai mic de azot, fosfor si potasiu.

Absorbtia de catre plante a elementelor nutritive din gunoiul de grajd aplicat solului depinde de stadiul sau de fermentare, de conditiile de mineralizare dupa introducerea lui in sol de provenienta gunoiului. Se cunosc patru tipuri de gunoi, dupa stadiul de fermentare:

• • gunoi proaspat – culoarea paielor este neschimbata, iar extractul apos din gunoi are culoarea galbena;
  • gunoi semifermentat – paiele capata o culoare bruna si greutatea gunoiului se micsoreaza;
  • gunoi bine fermentat – paiele nu se pot distinge cu usurinta, iar greutatea initiala a gunoiului se reduce cu aproximativ 50%;
  • gunoi putred sau mranita – are aspect pamantos, iar greutatea fata de cea initiala scade la 25%.

Indiferent de stadiul de fermentare, gunoiul de grajd este un ingrasamant ce contine toate elementele necesare nutritiei plantelor.

Compozitia gunoiului rezultat de la animalele de ferma este, de asemenea, puternic influentata de caracteristicile furajelor consumate. Azotul, fosforul si potasiul din nutreturi trec prin corpul animalului si sunt eliminate in mare parte la fel, prin intermediul excrementelor. De aceea, concentratia acestor elemente in dejectii este mai mult sau mai putin dependenta de natura hranei. Aceste componente (N, P, K) nu pot fi gasite in concentratii mai mari in excremente decat in cazul asimilarii lor din hrana, mai ales din cea verde. Continutul solid consta predominant din parti nedigerate, care nu au fost macerate in timpul procesului digestiv si, de asemenea, nu sunt usor de asimilat in sol prin actiunea bacteriilor ca hrana pentru plante.

Materia fecaloida rezultata prin procesul de digestie este intr-o stare mai fina si mai moale, si, prin urmare, mult mai rapid disponibila plantelor decat aceleasi componente din produsele alimentare crude, adica inainte de a servi ca hrana animalelor. Este evident ca cea mai mare parte de alimente nedigerate din produsele alimentare micsoreaza cantitatea de nutrienti din excremente. Pe de alta parte, nutrientii din urina sunt intr-o forma solubila si sunt mai usor asimilabili plantelor din sol. Produsele alimentare digerabile maresc proportia de nutrienti care constituie compozitia urinei si sunt perfect asimilabile. In general, alimentele bogate in azot sunt mai usor de digerat decat cele cu continut scazut, si evident genereaza cantitati mai mari de azot in urina.

Desi calitatea gunoiului de grajd poate fi grav afectata de metoda de stocare, o atentie minima  este acordata conservarii sale, acest gen de pierderi fiind importante.

Gunoiul de grajd putred, usor accesibil plantelor reprezinta dejectiile cu un grad mare de descompunere, fiind mai bogat in substante nutritive. Acesta are un aspect pamantiu, granulat si reprezinta 25% din greutatea initiala a gunoiului de grajd. Compozitia chimica este urmatoarea: materie organica 14%, 0,98% N, 0,58% P2O5, 0,90% K2O, 0,88% CaO. Gunoiul de grajd are o actiune rapida si este bogat in microorganisme. Cantitatea utilizata pe hectar variaza intre 20 si 60 de tone.

 

Proiectul ManProEnv

In practicile agricole traditionale, fertilizatori minerali si dejectii animaliere sunt aplicate pe solul agricol pentru a creste aportul de nutrienti si a imbunatati calitatea culturii. Cand acest surplus de nutrienti se infiltreaza prin terenul agricol si ajung in mediul inconjurator exista riscul ca acestia sa devina poluanti, in principal din cauza nitratilor proveniti din compusii azotati. Prin urmare, imprastierea fertilizatorilor minerali si a dejectiilor animaliere trebuie facuta cu atentie, atat in ceea ce priveste cantitatea, cat si perioada aplicarii, pentru a reduce riscul supra-acumularii nutrientilor si infiltrarea acestora. Proiectul ManProEnv isi propune sa vina in intampinarea acestor probleme prin identificarea si diversificarea mijloacelor de protectie a mediului, prin valorificarea dejectiilor animale, prin cresterea gradului de angajare al autoritatilor locale in indeplinirea prevederilor referitoare la protectia mediului, dar si prin cresterea nivelului de informare si constientizare publica. 

Proiectul ManProEnv – Dezvoltarea unui sistem de management pentru protectia mediului prin valorificarea superioara a dejectiilor animaliere in zona transfrontaliera Teleorman-Veliko-Tarnovo – face parte din Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007 – 2013, Axa prioritara 2: Mediu, Aria majora de interventie 1: Dezvoltarea unor sisteme comune de management pentru protectia mediului.

    Data de incepere a proiectului 30/12/2011
    Data de finalizarea a proiectului 30/06/2013
    Valoarea totala: 962 941.460 Euro

Proiectul ManProEnv este realizat de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutica (ICCF- Bucuresti), in parteneriat cu Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Masini si Instalatii Destinate Agriculturii si Industriei Alimentare (INMA-Bucuresti), Institutul pentru stiinta solului, tehnologie agricola si protectia plantelor „N.Poushkarov” si Centrul de afaceri “Svishtov”. Scopul proiectului il reprezinta constientizarea populatiei din zona transfrontaliera Teleorman-Veliko-Tarnovo asupra riscului prezentat de gestionarea necorespunzatoare a dejectiilor animaliere in ceea ce priveste poluarea cu azot si derivati ai acestuia, atat a solului cat si a apelor subterane si de suprafata, cu grave impacte asupra fluviului Dunarea.