Unii iepurii sunt crescuti pentru a fi mici si draguti, iar altii sunt crescuti pentru a fi gigant. Daca sunteti de parere ca mai mare este mai bine, atunci ar trebui sa verificati rase grele de iepuri prezentate in acest articol. Unii iepuri uriasi sunt animale de companie excelente din cauza naturii lor docile, in timp ce altele necesita o manipulare mai atenta. Iata cateva informatii despre patru dintre cele mai populare rase grele de iepuri.
Rasa de iepuri Uriasul German
Isi are originea in provincia Flandra din regiunea Gent – Belgia, de unde s-a raspandit si in alte tari. In Germania apare intre 1880-1890, exemplarele cele mai grele cantareau 4-5 Kg. Blana are o culoare gri, dar cu frecvente pete albe pe frunte, piept si picioare. Standardul belgian considera petele albe ca o caracteristica, ca semn de rasa, contrar celui german sau englez, care puneau accent pe exemplarele monocolore.
In Romania, primele nuclee s-au format in perioada anilor 1935-1939 in orasele Timisoara si Brasov. Dupa anul 1975 sunt introduse si primele exmplare de Urias Gri German apoi urmate de alte importuri efectuate cu ocazia expozitiilor de la Wels, Amsterdam, Leipzig, etc.
Conditiile pedoclimatice ale tarii noastre ofera posibilitati ideale pentru cresterea si extinderea rasei, fapt consemnat de titlurile si distinctiile obtinute de crescatorii romani la diferite expozitii.
Tipul rasei: trunchiul este lung, puternic, de forma cilindrica, bine proportionat. Membrele anterioare si posterioare puternice, drepte si putin departate intre ele, determina o pozitie semiinalta a iepurelui. Capul este strans legat de trunchi, iar gatul nu prea vizibil. Lungimea ideala a corpului este de 70 cm si chiar peste. Urechile sunt puternice, carnoase, drepte, rotunjite la varf, bine acoperite cu par, cu o lungime ideala de 19 cm si peste. Coada lunga si puternica este lipita de corp.
Blanita si culoarea: puful este des, cu spic uniform distribuit pe suprafata corpului, cu o lungime a parului de 3-4 cm. Culoarea de baza si de acoperire variaza astfel: culoare salbatica (agouti, negru salbatic), culoare salbatica propriu zisa (a iepurelui de vizuina), cenusie sau gri, fiind culoarea cea mai deschisa dintre culorile salbatice. Culoarea de acoperire prezinta usoare umbre inchise. Culoarea intermediara este vulpe-roscata, lata si bine conturata fata de puful albastru. Culoarea de acoperire a abdomenului, parti interioare a membrelor si a mandibulei este alba, iar a pufului albastra. O zona triunghiulara (icul) din ceafa si flancuri au o culoare intensa, maro-roscat. Urechile sunt marginite cu negru. Coada viu colorata pe partea superioara, pe cand partea inferioara este alba.
Culoarea salbatic-inchisa (cenusiu salbatic, gri salbatic) este in general, ceva mai inchisa decat culoarea salbatica a iepurelui de vizuina. Culoarea de acoperire este ca o manta de culoare inchisa. Culoarea intermediara nu este asa de lata si colorata rosu-maroniu intens. Marginea neagra a urechilor este mai lata, pieptul si flancurile sunt ceva mai deschise. In ce priveste culoarea salbatica foarte inchisa (cenusiu inchis, gri inchis) este uniforma acoperind tot corpul. Culoarea de acoperire prezinta un voal inchis. Culoarea intermediara si icul din ceafa sunt doar usor vizibile. Numai culoarea abdomenului este ceva mai deschisa. Puful este albastru inchis. Culoarea ochilor este, la cele trei nuante de culoare, bruna iar ghearele sunt de culoarea cornului inchis.
Culoarea salbatica ca fierul (cenusiu ca fierul, gri-fier), culoarea de acoperire este pe tot corpul inchisa, cu voal negru. Icul din ceafa este doar slab conturat, abdomenul, partea inferioara a cozii, partea interna a membrelor si marginea mandibulei sunt de culoare cenusiu inchis, pana la negru iar partea superioara a cozii este neagra. Puful este albastru inchis-cenusiu pe toata suprafata corpului. Ochii de culoare brun inchisa, iar ghearele maro-inchis spre negru. Culoarea salbatica, homozigota, ca fierul, apare aproape neagra.
Rasa de iepuri Urias Alb
Aceasta rasa a fost remarcata pentru prima data in anul 1904 la o expozitie in Germania, cu toate ca interesul pentru aceasta rasa a scazut, sunt crescatori mai ales pentru blanitele albe si mari foarte apreciate pentru industria de confectii.
Tipul rasei corespunde rasei Urias german. Lungimea ideala a corpului este de 69 cm, iar urechile de 18 cm. Blanita este deasa, puful puternic arcuit, parul cu lungime de 3,5 cm. Culoarea de acoperire este alb curat, uniform repartizat pe intreg corpul. Ochii sunt de culoare rosie-mata cu pupila rosie stralucitoare. Ghearele sunt albe. Culoarea de baza nu deviaza de la culoarea de acoperire.
Rasa de iepuri Fluturele Urias German (Pestrit urias german)
Paternitatea sa este atribuita iepurelui de casa urias belgian, raspandit mult in tinutul Rinului pana in 1905 si rebotezat in 1916 in iepure de casa urias pestrit german. Iepurele pestrit se bucura de multi simpatizanti la noi in tara. Primele exemplare au fost aduse de crescatorii timisoreni intre anii 1935-1939, o data cu importul iepurilor Urias belgian. Astazi aceasta rasa este nelipsita din expozitiile organizate in orasele Timisoara, Lugoj, Resita.
Tipul rasei: Trunchiul de forma cilindrica are o lungime de minim 56 cm, maxim 66 cm. Pozitia corpului semiinalta, lungimea urechilor 16-17cm. Blanita are puful des, spicul puternic, dar nu prea lung. Lungimea parului de cca.3,5cm. Desenul este constituit din cel al capului si al corpului. Desenul capului consta dintr-un fluture pe bot, inelele ochilor, punctele falcilor si urechile colorate. Fluturele este bine conturat (marcat) cu aripi pline, care se intind in arc pana la coltul gurii si marginesc subtire mandibula. Dornul (corpul fluturelui) este drept si rotunjit la varf. Inelele ochilor sunt uniform late si inchise complet. Desenul corpului este format din dunga de pe partea dorsala a corpului (linia de spate) si desenul lateral. Linia de spate se intinde, neintrerupta, de la ceafa pana la radacina cozii, avand o latime uniforma, de 3 cm. Partea superioara a cozii este bine conturata. Desenul lateral este format din 6-9 pete colorate, cu diametru de aproximativ 3 cm, situate pe fiecare parte a corpului, simetrice si egale, bine delimitate, repartizate pe flancuri si pe coapse. Petele de pe piept, abdomen, membre si partea inferioara a cozii nu se socotesc ca pete ale desenului lateral. Culoarea de baza este complet alba. Desenul este negru lucios sau albastru inchis, fara culori sau intreruperi de par alb. Mustatile sunt in general pigmentate. Culoarea ochilor la varietatea alb cu negru este maro, iar la varietatea alb cu albastru este albastru-cenusiu. Ghearele sunt nepigmentate.
Rasa de iepuri Marele Berbec
Se considera ca rasa Berbec francez a aparut in anul 1830. Greutatea iepurilor poate atinge 4,5-5 kg, lungimea urechilor 38-40cm. La noi rasa berbecata este cunoscuta inca inaintea de-al doilea razboi mondial. In cursul anilor, amatorii au facut numeroase achizitii din strainatate.
Marele berbec varietatea gri este crescut la Timisoara, Resita si Arad. Ca si rasa el are un corp masiv, in forma de cilindru, fara a avea aspect greoi, grosolan. Ceafa este scurta si puternica, fara un gat proeminent. Membrele sunt scurte si puternice. Capul tipic de berbec, scurt, cu o frunte lata, ochi mari, maxilarele bine dezvoltate si cu dezvoltare tipica a nasului. Urechile puternice, carnoase si bine acoperite cu par, capetele libere, bine rotunjite. Lungimea lor, masurata pe urechile intinse una in continuarea celeilalte, deasupra capului, intre varfuri, este de 38-45 cm. Puful blanitei nu este deosebit de des. Spicul uniform, destul de gros, iar lungimea parului 3,5-4 cm. Culoarea de acoperire si cea de baza (fond), este valabila, descrierea culorilor la rasele similare colorate si la rasele cu desen de fluture. La rasele Marele berbec, Berbec pitic, Berbec englez este de dorit asa numitul ”desen de manta” si nu desenul clasic al pestritilor. Capul si urechile, inclusiv coroana, sunt colorate puternic. Nasul si botul trebuie sa fie colorate in totalitate. Pe mijlocul fruntii trebuie sa existe o linie alba sau o pata mica. Desenul corpului acopera trunchiul ca o manta intinsa (care trebuie sa fie regulat pe ambele parti ale corpului si neaparat simetric), de la ceafa si pana la coada, inclusiv flancurile, precum si partea superioara a cozii. Pieptul si membrele anterioare trebuie sa fie albe, membrele posterioare si abdomenul complet sau aproape alb.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana
