Putin pretentios la conditiile de crestere si de nutritie, de o frumusete si delicatete aparte, simpaticul iepuras asigura nu numai o afacere sigura pentru un crescator dar si o activitate placuta si recreativa. Fie ca este crescut din pura pasiune, in numar mic, fie ca dimensiunile crescatoriei sunt medii sau mari, in toate cazurile satisfactia cresterii iepurilor este garantata cu o singura conditie: sa fie respectate si cunoscute preferintele minime pe care aceasta simpatica specie de animale mici le solicita.
Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor de casa, cunoscut si sub denumirea de „sistem gospodaresc” este larg utilizat de catre crescatoriile mici, familiale. Intregul ciclu de productie se desfasoara in custi, cu spatiu limitat, individualizate sau grupate in baterii de custi, pe un singur nivel sau dispuse pe doua nivele. In acest sistem, custile de iepuri se amplaseaza direct afara, sub cerul liber, sub copertine simple in soproane sau alte adaposturi existente. Se poate utiliza si un sistem combinat, de tinere a custilor cu iepuri afara in sezoanele calde si adapostirea acestora de la sfarsitul toamnei pana la inceputul primaverii.
Alegerea locului de amplasare a crescatoriei este limitata de perimetrul gospodariei. De obicei, se utilizeza spatiile linistite din curti sau gradini, evitandu-se amplasarea in locuri predispuse la stresuri. Cresterea iepurilor se face in custi individuale si in custi colective. Custile individuale se folosesc pentru femele si masculi iar custile colective pentru cresterea puilor. Femela este cazata intr-o cusca echipata cu adapatoare, hranitoare si cuib de fatare, iar masculul dispune de o cusca asemanatoare cu cea a femelei, mai putin cuibul de fatare.
Custile pot fi construite din diverse materiale: lemn, plasa, sarma, tabla si alte materiale insa ele trebuie sa asigure conditii normale de crestere, reproductie si dezvoltare pentru iepuri. Din aceasta cauza ele trebuie:
- sa protejeze iepurii impotriva curentilor de aer, frigului si caniculei.
- sa aiba suficienta lumina dar sa fie umbros si protejat de accesul ciinilor, pisicilor, sobolanilor, dihorilor, etc.
- sa asigure un loc de odihna si spatiu suficient de miscare si sa nu permita iesirea iepurilor din cusca.
Modificarile factorilor de mediu constituie pentru iepure stresuri majore, din aceasta cauza este necesar sa evitam variatiile bruste de temperatura, umiditate, ventilatie, zgomotele puternice si neobisnuite ce vor duce la aparitia unor puternice tulburari.
O alimentatie sanatoasa si rationala este una din principalele chei de succes in cunicultura. Furajarea iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii este cea mai veche metoda de alimentatie a iepurilor. Prin aceasta metoda se valorifica diversc surse de furaje suculente si grosiere, precum si nutreturile concentrate. Trebuie sa tinem cont de urmatoarele:
- asigurarea, prin combinarea surselor, a cerintelor nutritionale
- palatabilitatea (gustul) componentelor
- inlaturarea furajelor toxice prin natura lor sau devenite toxice prin depozitare necorespunzatoare
- asigurarea corespunzatoare cu apa
Nutreturile folosite in hrana iepurilor sunt:
- Cerealele (ovaz, grau, orz, porumb);
- Leguminoasele (mazare, fasole, bob, linte, soia);
- Nutreturile suculente (lucerna, trifoi, sfecla furajera, morcovii, patrunjelul cu radacina, varza, fanul de lucena si cel de trifoi).
In 24 de ore un iepure adult maninca de aproximativ 90 de ori, consumul fiind mai frecvent noaptea decat ziua. Bineinteles nu trebuie sa lipsesca apa proaspata, iepurele adult bea in fiecare zi o cantitate de apa de doua ori mai mare decat cea a substantei uscate consumate.
Medic veterinar,
Dr. Galatanu Diana
