Acum cativa ani am avut ocazia sa vizitez, in cadrul unui curs de perfectionare a consultantilor romani, gradinile palatului Schoenbrunn -Viena. Este mandria vienezilor si primul obiectiv turistic care se propune atunci cand se viziteaza capitala Austriei.
Incepand cu secolul al XVIII-lea si pana in anul 1918, Schoenbrunn a fost rezidenta Habsburgilor. Impreuna cu gradina, adapostul pentru prima gradina zoologica din lume, Schoenbrunn este un complex reprezentativ pentru arhitectura baroca. Palatul imperial de la Schoenbrunn este unul din cele mai importante monumente culturale din Austria, protejat prin lege si intrat in patrimoniul UNESCO.
Palatul si imprejurimile sale formeaza un tot unitar in care elementele se reflecta unul in celalalt. Designul baroc al gradinilor, impreuna cu zonele aditionale amenajate in perioada in care a trait Maria Tereza, au rezistat pana azi, mai mult sau mai putin in forma lor initiala, si inca determina si astazi aspectul general al gradinilor de la Schoenbrunn.
Planurile pentru gradina au fost realizate de catre Jean Trehet, un elev al lui Andre Le Notre (faimos designer de gradini) si dateaza din 1695. De-a lungul axei centrale Trehet a amenajat parcelele centrale, scoase in evidenta de o zona in forma de stea si flancate de diferiti arbori si arbusti. Initial, gradinile baroce erau parcurse de alei largi, eventual amenajate in asa fel incat sa formeze un labirint (labirintul era un element aproape obligatoriu in gradinile de acet tip, din acea perioada).
In 1728, domeniul Schoenbrunn a intrat in posesia imparatului Charles al VI-lea, dar acesta nu il vizita decat rareori, pentru a vana fazani. In cele din urma, Schoenbrunn a revenit fiicei sale, Maria Teresa, care a indragit nespus de mult cabana de vanatoare si gradinile care o inconjurau. Domnia ei a marcat inceputul unei epoci de aur pentru domeniul Schoenbrunn, palatul de aici devenind curte imperiala si, astfel, centrul vietii politice din acea vreme. Extinsa si reconstruita dupa planurile arhitectului Nikolaus Pacassi, intre 1743 si 1763, fosta cabana de vanatoare a fost transformata intr-un magnific palat rezidential, decorat cu interioare costisitoare, in stil rococo.
In timp ce Maria Teresa se ocupa de palat, consortul ei, imparatul Franz I de Lorraine s-a dedicat amenajarii gradinilor. Parcul a fost extins si imbogatit cu inca o zona cu alei dispuse in forma de stea, precum si cu doua alei principale largi, dispuse in diagonala si a caror intersectie era indreptata inspre palatul imperial. Imensele gradini in stil baroc trebuiau sa fie un simbol al puterii imperiale si erau vazute ca o continuare in exterior a decoratiunilor somptuoase din palat. Partea din spate a palatului dadea inspre o zona imensa amenajata cu straturi simetrice de flori si gazon; acestea erau marginite de tufe de buxus si pietris colorat, aranjat in diferite modele brodate, stil cunoscut ca ”parterre de broiderie”. Zona de straturi de flori era flancata in dreapta si stanga de boscheti ornamentali care, prin modul in care erau tunsi, formau pereti verzi cu cateva pasaje de trecere, pe alocuri.
In 1753, imparatul Franz Stephan, care era pasionat de stiintele naturii a inaugurat Gradina Botanica Olandeza in partea de vest a parcului; cu un an inainte, tot el inaugurase menajeria de la Schoenbrunn.
In timp ce palatul si gradinile au fost aproape terminate in anul 1770, dealul Schoenbrunn, aflat in spatele zonei principale cu straturi de flori, ramasese neamenajat. Arhitectul curtii, Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, a realizat planuri elaborate pentru amenajarea acetuia insa Maria Teresa, ramasa vaduva in 1765, a ales ca acesta sa fie decorat mai simplu: amplasarea fantanii Neptun la poalele dealului si construirrea in varful acestuia a cladirii Glorinette. Dealul avea sa fie urcat pe alei simple, asezate in zig-zag.
In aceasi perioada, zona cu straturi de flori a fost partial reamenajata: de-a lungul bordurilor verzi au fost asezate statui reprezentand personaje mitologice (statuile au fost realizate in 1777 in atelierul sculptorului Johann Wilhelm Beyer). Tot in aceasta perioada pe domeniu au fost ridicate si amenajate numeroase cladiri si elemente de interes, precum complexul de ruine romane, fantana cu obelisc si fantana izvorului frumos; toate aceste proiecte au fost terminate in 1780, anul in care a murit Maria Teresa. Cu un an inainte toate gradinile, mai putin gradina privata, au fost deschise publicului.
In secolul al XIX-lea, gradina olandeza amenajata de Franz Stephan in 1753 pentru a adaposti colectia sa de plante a devenit gradina amenajata in stil englezesc. Intre anii 1880 si 1882 a fost construit casa palmierilor, o sera de dimensiuni monumentale. Ultimul proiect dus la bun sfarsit in gradina a fost casa ceasului solar, ridicata in 1904, casa care adaposteste o colectie imensa de plante exotice.
Pentru a respecta principile unei gradini in stil baroc, gradinile de la Schoenbrunn exprima din plin statutul imparatului si au fost amenajate in stransa legatura cu arhitectura palatului, fiind, intr-un fel, o continuare a decoratiunilor somptuoase din interior. Axul central al palatului formeaza linia centrala a gradinilor, iar simetria acestora a fost determinata de aleile ortogonale si diagonale. Privelistea care se arata vizitatorilor in partea din spate a palatului cuprinde zona cu straturi de flori amplasate simetric. Straturile sunt formale si delimitate cu pietris colorat arangat in modele foarte delicate.
Situata la poalele dealului aflat in spatele palatului, in dreapta, fantana Neptun face parte din planul de ansamblu al gradinilor avizat de Maria Teresa in 1770. Excavatiile pentru bazin au inceput in 1776, iar fantana a fost terminata patru ani mai tarziu, chiar inainte de moartea imparatesei. Cel mai probabil, fantana a fost realizata dupa planurile lui Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg, iar statuile propriu-zise, realizate din marmura de Sterzing, au fost sculptate de Wilhelm Beyer. Peretele din fundal, ridicat dupa forma circulara a dealului si infrumusetat cu o balustrada cu vaze de piatra, este spatele bazinului. In celtrul zidului se afla o plinta semi-ovala din care se ridica grupul statuar ce ii reprezinta pe zeul marilor, Neptun si anturajul sau. Figura centrala a grupului este fara indoiala Neptun, in carul sau cu forma de scoica si cu tridentul in mana. In stanga lui se afla o nimfa, iar in dreapta zeita Thetis, care ii cere sa calmeze apele pentru fiul sau Ahile, plecat sa cucereasca Troia. La picioarele lor se afla tritoni, creaturi ciudate, jumatate oameni, jumatate pesti, care fac parte din anturajul lui Neptun; ei mana caii de mare care trag carul zeului si tin in maini scoici in forma de trompete, cu care pot sa inspire teama atat oamenilor cat si animalelor.
Cunoscuta in Germania si ca gradina printului Rudolf, Gradina privata se afla in fata fatadei din est a palatului si si-a primit numele in anul 1870, dupa ce apartamentele din acea parte au fost mobilate si amenajate pentru Printul Rudolf. Cele patru sectiuni ale gradinii sunt subliniate de straturi formale si au in centru un exemplar maiestuos de tisa. Cum gradina este ferita de vanturile puternice, pe timpul verii ea este gazda unei expozitii splendide de lamai.
Planurile lui Fischer von Erlach au inclus inca de la inceput un punct de belvedere, amenajat pe varful dealului Schoenbrunn, dar acesta nu a fost realizat decat dupa ce Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg nu a refacut planurile parcului. Glorinetta cu coloane, construita in stil clasic timpuriu a fost construita dupa schitele lui Hohenberg in anul 1775. Structura reprezinta un arc triumfal, flancat de arcade. Partea centrala, placata in ultimul an de viata al Mariei Teresa, are deasupra un mare vultur imperial asezat pe un glob si inconjurat de tot felul de trofee. Acoperisul plat cu balustrada care il impodobeste a inceput sa fie folosit ca platforma pentru vizitatori inca de la inceputul secolului al XIX-elea. Vulturul si celelalte decoratiuni sculptate au fost realizate de Benedikt Henrich.
