Desigur, canicula este o piedica importanta pentru crescator in calea obtinerii unor productii ridicate de oua la gaini. Mult mai dificil este lupta care trebuie purtata impotriva temperaturilor scazute din timpul iernii. Daca intr-un an, in cel mult 60 de zile se inregistreaza temperaturi de peste 24°C si aceasta in medie cateva ore pe zi, in schimb exista un numar cel putin dublu de zile in care temperatura exterioara scade sub +10°C, temperatura care de cele mai multe ori dureaza intreaga zi, cu minime care in tara noastra, cu climat excesiv continental, pot sa coboare pana la -30/40°C.
Acesta nu trebuie sa fie un motiv de ingrijorare, deoarece exista si tari nordice cum ar fi Danemarca Suedia etc, in care gainile ouatoare se cresc cu succes, cu rezultate tehnico-economice cu nimic inferioare celor obtinute in tarile cu climat favorabil.
Ce se intampla asadar intr-un adapost de gaini ouatoare, pe masura ce temperatura exterioara scade? Exista desigur tendinta ca si in adapost temperatura sa scada treptat, in special in timpul noptii. Cat timp temperatura exterioara se mentine peste +10°C, putem realiza cu usurinta si in adapost o temperatura confortabila de +14 – +18°C, iar acest lucru se intampla, de regula, pana la jumatatea lunii noiembrie si inceputul lunii decembrie. Dupa aceasta data incep temperaturile exterioare de inghet, concomitent cu precipitatiile mai abundente, care pot determina o scadere a temperaturii din hale sub limitele de confort si o crestere a umiditatii relative. Bineinteles ca aceste fenomene apar numai daca avem de-a face cu un crescator neinitiat, care nu cunoaste modul de dirijare a celor doua principale activitati specifice de iarna, conservarea caldurii biologice si ventilatia de iarna, care sunt in stransa legatura una cu alta. Conservarea si utilizarea economica a caldurii biologice in timpul iernii se realizeaza, in primul rand, prin construirea unui adapost cu o foarte buna izolatie termica. Pierderea de caldura din adapost se face pe mai multe cai, insa cele mai importante dintre aceste sunt: prin transmisie termica (prin acoperis, pereti, inclusiv ferestre si chiar pardoseala) si, de asemenea, prin introducerea in adapost a aerului rece pentru ventilatie (aerisire). Fiecare material de constructie are un coeficient diferit de transmisie a caldurii in functie de structura si grosime. Coeficientul de transmisie a caldurii (K) este, in esenta, cantitatea de caldura masurata in kilocalorii care se pierde intr-o ora printr-un m² de perete sau acoperis atunci cand intre temperatura interioara si cea exterioara este o diferenta de un grad celsius. Daca adapostul are de exemplu un tavan de lemn cu umplutura de lut, cum ar fi recomandabil, se mai pierd si pe aici cca 8306 kcal, pierderile totale de caldura prin pereti si tavan fiind considerabile. Cantitatile pierdute par foarte mari la prima vedere, dar ele pot fi compensate prin caldura biologica eliberata de pasari. Sa presupunem ca in adapostul de 30 m² exista 450 gaini in baterii si ca fiecare gaina degajeaza pe ora cate 10 Kcal, adica in total 5400 Kcal/pe ora sau 129.600/24 de ore, care acopera kcal pierdute prin tavan sau pereti, la care bineinteles se vor mai adauga alte kcal pierdute prin usi, ferestre, pardoseala. Se intelege ca, beneficiind de un adapost construit din zid de caramida de 24cm, putem mentine in timpul iernii o temperatura de minim 10°C, atunci cand afara este o temperatura de -5°C fara a recurge la incalzirea artificiala a adapostului.
Asadar, fara pretentia de fi facut un calcul exact, cifrele pot fi relative, dar putem preciza ca intr-un adapost rational construit si cu o ventilatie corespunzatoare, este posibil ca sa mentinem o temperatura confortabila si cu un microclimat neviciat in timpul iernii, fara a folosi incalzitul artifical. Este preferabil si economic sa mentinem temperatura corporala normala a pasarilor, prin incalzirea adapostului, decat sa hranim pasarile cu o hrana bogata in energie, pentru ca energia necesara pentru climatizarea adapostului este mai ieftina decat energia necesara a fi administrata suplimentar prin hrana. Trebuie avut in vedere ca, la o temperatura scazuta sub zona confortului termic, gainile isi reduc ouatul, concomitent cu cresterea consumului zilnic de furaje (de furaje mai scumpe pentru ca trebuie sa contina grasime), astfel ele vor consuma cu cel putin 30 Kg in plus pe 1000 de oua produse, ceea ce se poate reduce considerabil rentabilitatea crescatoriei sau chiar sa o faca nerentabila. Plecand de la ideea reducerii cheltuielilor de climatizare in timpul iernii, trebuie sa cunoastem si sa incercam sa solutionam alte doua probleme desosebit de importante. Prima din aceasta se refera la pastrarea si utilizarea cat mai economica a caldurii naturale sau artificiale produse in adapost. Un al doilea mijloc de climatizarea este refolosirea aerului cald cu ajutorul camerelor de climatizare si o a treia problema o reprezinta utilizarea surselor neconventionale de energie, chiar energie solara, biogazul etc.
In sfarsit, dejectiile obtinute de la pasari, inainte de a fi utilizate ca ingrasamint natural, pot fi introduse intr-o instalatie de producerea a biogazului, iar acesta utilizat drept combustibil pentru incalzirea adapostului. Utilizand aceste trei procedee, recuperatorul de caldura, camera de climatizare si sursele energetice neconventionale, se poate asigura totodata independenta energetica a crescatoriei, o climatizare perfecta a adapostului si o rentabilitate sporita.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
