Puii de fazani sunt crescuti in adaposturi asemanatoare cu cele recomandate pentru cresterea puilor de gaina, prevazute cu voliere pe ambele laturi ale peretilor longitudinali. Fiecare adapost prezinta pe mijloc un culoar central sau o alee de serviciu, de o parte si de alta unde sunt compartimentele sau boxele de crestere.
Pe peretii longitudinali, in plan inferior, se gasesc usitele de acces la voliere. In fiecare compartiment sau boxa de crestere se introduc: o eleveuza si echipamentele de furajare si adapare necesare (acestea sunt asemanatoare cu cele folosite la cresterea puilor de gaina). Volierele au inaltimea de 2,4 m. Ele sunt confectionate din plasa de sarma, cu ochiurile de 1×1 cm, pana la o inaltime de 60 cm de la sol si de 4×4 cm, in rest. Plasele de sarma folosite pentru delimitarea volierelor sunt ingropate in pamant pe o adancime de 60 cm si captusite cu scanduri pana la inaltimea de de 50 cm de la nivelul solului. In voliere se amenajeaza umbrare (soproane).
Densitatea la populare este de 18-22 pui/m² sau maxim 25 pui/m². Aceasta densitate se poate mentine pana la varsta de 4 saptamani a puilor. La o eleveuza revin 500-1000 de pui de o zi. In jurul varstei de 3-4 saptamani se face debecarea puilor sau se fixeaza un cioc fals, de siguranta, pentru prevenirea canibalismului. Din prima saptamana de viata puii au acces in voliere, la inceput pe o durata mai mica de timp, apoi pe o durata din ce in ce mai mare, mai ales daca sunt bine imbracati cu penaj. Pe timp nefavorabil, puii nu se scot afara, in voliere. Dupa varsta de 6 saptamani, puii se pot mentine si noaptea in voliere, la o densitate de un pui la 4-5 m². La puii de fazani este foarte mare incidenta fenomenului de pica, manifestat prin smulgerea penelor de pe spinare si de la coada; de aceea, pentru a impiedica aparitia acestui fenomen devine indispensabil debecarea (la varsta de 3-4 saptamani) si punerea de ochelari sau fixare de inele sau ciocuri false antipica si anticanibalism. In acelasi timp, este necesar sa se asigure o alimentatie rationala si un spatiu de miscare suficient de mare.
Cerintele de hrana pentru puii de fazani variaza cu varsta. Astfel in primele 4 saptamani de viata se administreaza retete de hrana cu 2700-2900 Kcal EM/Kg nutret combinat si 25,0-26,8PB, pentru ca in continuare, la acelasi nivel energetic, sa se asigure retete cu 16,0-17,2 PB.
In primele doua saptamani de viata puii sunt hraniti in adaposturi, iar apoi in voliere. Ei se pot creste si in baterii incalzite, cu 5-6 niveluri. In mod obisnuit, puii sunt mentinuti in aceasta baterie pana la varsta de 4 saptamani, dupa care se cresc pe asternut permanet. Densitatea in baterii este de: 60 de pui pe cusca, in prima saptamana; 30 de pui pe cusca, in saptamana a doua si de 15 pui pe cusca in saptamanile a 3-a si a 4-a.
In adaposturi este nevoie ca temperatura sub eleveuza sa fie de: +37–+35°/C in prima saptamana; +32–+27 °/C in saptamana a2-a; +25–+22 °/C in saptamana a3-a si +20–+16 °/C in saptamanile a4-a si a5-a. Lumina va fi difuza si colorata pentru a se evita aparitia canibalismului. In jurul varstei de 20 saptamani se procedeaza la alegerea efectivului necesar pentru reimprospatarea matcii, iar ceea-ce ramane se vinde in vederea repopularii padurilor de exemplu. Pana la varsta de 20 saptamani, consumul de hrana concentrata este de 8-9Kg/cap. Vanatul de fazani incepe la sfarsitul iernii.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
