Exista un limbaj mai indepartat si mai adanc decat cuvintele. Este limbajul corpului pe corp, a vantului pe zapada, a ploii pe copaci, sau a valurilor pe piatra. Este limbajul visului, gestului, simbolului, memoriei. Am uitat aceast limbaj. Nu ne mai amintim nici daca acest limbaj mai exista cu adevarat.
Pentru ca ne mentinem in modul nostru de viata, trebuie sa ne spunem minciuni unii altora si in special noua insine. Nu este necesar ca minciunile sa fie deosebit de credibile. Minciunile actioneaza ca o bariera in calea adevarului. Aceste bariere puse adevarului sunt necesare pentru ca fara ele numeroase acte deplorabile ar devenii imposibile.
Costurile adevarului trebuie evitate. Noi incercam sa ramanem in afara adevarului si sa traim in iluziile noastre ca oameni goi fata de lume si fata de noi. Cu alte cuvinte fara nici un fel de obligatii. Si asa vom evita aceste adevaruri, si auto-adevaruri evidente, si asa vom continua dansul de distrugere al lumii.
Cand am fost tanar am auzit alceva. Ca stelele canta. Ca Rolling Stones au preferinte. Ca copacii au zile proaste. Astazi in schimb purtam discutii aprinse, cum ca cocosul poate prinde in viitor o zi mai buna, etc.
Religia, stiinta, filosofia, politica, educatia, psihologia, medicina, literatura, lingvistica, si arta au fost toate presate sa devina instrumente pentru a rationaliza tacerea si degradarea noastra.
Traim ca intr-o familie in care s-a instaurat violul si violenta. Am devenit o mare familie care traieste in amnezie. Am invatat, zi de zi, ca nu mai trebuie sa ne incredem in perceptiile noastre, si ca nu mai este bine sa asculta de emotiile noastre. Ca am “uitat” reprezinta modelul impus de cei care conduc FAMILIA COMUNITARA, si trebuie continuat.
Cand mi-am dat seama ca, incep sa acord mai multa atentie la “cum?” si “de ce?” si mai putin la “uit”, am inceput o calatorie inapoi la amintiri.
Ce altceva mai putem uita? Ne gadim cat de devastatoare poate fi producerea unei tone de plutoniu pentru urmatorii 250 000 de ani? Ne gandim ca deja incalzirea globala invadeaza visele noastre? Ne gandim ca actuala cultura provoaca genocidul culturilor traditionale? Ne gandim ca actuala cultura provoaca atrocitatile de azi?
Noi nu oprim aceste atrocitati, pentru ca noi nu vorbim despre ele. Noi nu vorbim despre ele, pentru ca noi nu credem ca ele exista. Noi nu cred in ele pentru ca sunt prea oribile. Raspunsul comun la atrocitati este de a le alunga din constiinta noastra. Atrocitatile sunt prea ingrozitoare pentru a fi rostite cu voce tare.
Ne prefacem ca traim intr-o lume linistita dar in realitate traim intr-o lume plina de vorbe si conversatii. Ne prefacem ca suntem in partea de sus al lantului trofic cand in realitatea el este rupt prin partile esentiale iar evolutia are loc pe cai necontrolate.
Iata ce cred eu: ca totul este un fals. Este un mare joc de piata. Ne prefacem ca animalele nu simt nici o durere, si ca nu avem nici o responsabilitate etica fata de ele. Dar cum putem sti acest lucru?
Citeste mai mult pe …
