Tranzitia noastra, asa cum a fost numita perioada in care, dupa rasturnarea comunismului, vom ajunge la capitalism, primeste o lumina interesanta daca o comparam cu biblica fuga a evreilor din sclavia egipteana. Aparent, doar diferentele par de gasit si de exploatat.
Daca poporul ales ratacea prin locuri pustii, in care viata reprezenta o continua lupta pentru supravietuire, noi, romanii, orbecaim prin ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea avea sa ne readuca aminte ca este Gradina Maicii Domnului.
In desert, evreii aveau nevoie de mana pe care o culegeau dimineata si de stolurile de prepelite cazute la pamant; noi, romanii, devenim dependenti de ajutoare de la stat si de la UE.
Daca evreii au avut in persoana lui Moise un lider a carui fermitate nu mai tine de vremurile noastre, noi suferim, de cele mai multe ori, de “vid de putere”.
Tablele legilor primite de Moise din Inalturi au stabilit zece reguli simple, dar atat de bine structurate incat stau si astazi la baza mai multor religii. Legile noastre concureaza la titlul de cel mai stufos si mai destabilizator sistem legislativ, exemplul cel mai elocvent fiind legile retrocedarii terenurilor agricole, padurilor si caselor nationalizate, dar si multe, prea multe altele.
Cartitul evreilor viza atat divinitatea, pe care o inlocuiau din cand in cand cu idoli ciopliti sau turnati, cat si autoritatea liderului pamantean, pe care se saturau uneori sa il mai urmeze in cazne. Cartirea noastra, mai subtila, dar atat de paguboasa, ne va face crestini care accepta homosexualitatea si prostitutia, de exemplu.
La capatul celalalt, mari duhovnici precum parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda de la poalele Ceahlaului vad in globalizare si integrarea in Uniunea Europeana mari incercari pentru poporul roman. Cat despre contestarea liderilor pe care ne fixam temporar, nu mai e cazul sa discutam. In fiecare zi inaltam rugi pentru politicianul la moda, pentru ca a doua zi sa-l aruncam in santul patimirii si al uitarii, indemnati de spiritul nostru balcanic si miticist.
Insa cea mai ingrijoratoare comparatie mi-a oferit-o un preot care a avut sansa sa refaca traseul din Egipt pana in Israel. Cea mai mare mirare a lui a fost legata de durata de 40 de ani care i-a trebuit lui Moise pentru a-i purta pe evrei prin desert pana in tara Fagaduintei, desi distanta nu este una prea mare chiar si pentru timpurile acelea. Abia atunci a inteles preotul ca cei 40 de ani nu au fost necesari decat pentru ca o noua generatie sa se nasca, astfel incat in locul fagaduit sa nu intre nici unul dintre cei pervertiti in sclavia egipteana.
Sa fie nevoie oare sa rectificam previziunea altui evreu, Silviu Brucan, care era mai optimist si ne dadea doar 20 de ani pentru intrarea in normalitate?
Autor: Mihael Balint
