Mai mult de 56% din populatia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE) traieste in zonele rurale, care acopera 91% din teritoriul european. Aceasta face ca politica de dezvoltare rurala sa fie un domeniu de importanta vitala.
Cresterea animalelor si silvicultura raman factori esentiali pentru utilizarea terenurilor si gestionarea resurselor naturale din zonele rurale ale UE, reprezentand, in acelasi timp, o platforma pentru diversificarea economica in comunitatile rurale. Prin urmare, consolidarea politicii de dezvoltare rurala a devenit o prioritate pentru Uniune.
De ce avem nevoie de o politica de dezvoltare rurala?
Uniunea Europeana dispune de o politica de dezvoltare rurala activa, deoarece astfel pot fi atinse obiective valoroase pentru mediul rural si pentru cei care traiesc si muncesc acolo.
Zonele rurale ale UE sunt o parte esentiala din imaginea si identitatea Uniunii. In baza unei definitii standard, peste 91% din teritoriul UE are un caracter „rural” si constituie caminul a peste 56% din populatia UE. Mai mult decat atat, impresionanta varietate si frumusete a peisajelor confera UE caracterul sau unic – de la munti la stepa, de la mari paduri la campuri intinse.
Multe dintre zonele noastre rurale se confrunta cu probleme semnificative. Cateva dintre intreprinderile active in sectorul cresterii animalelor si in cel forestier inca mai trebuie sa depuna eforturi pentru a deveni competitive. Mai general, venitul mediu pe cap de locuitor este mai scazut in zonele rurale decat in cele urbane, competentele sunt in numar mai mic, iar sectorul serviciilor este mai slab dezvoltat. De asemenea, gospodarirea mediului rural implica de cele mai multe ori un cost financiar.
Pe de alta parte, mediul rural din Europa este de o mare bogatie. Ne furnizeaza materii prime esentiale. Valoarea locurilor de odihna si recreere pe care le ofera, remarcabile prin frumusetea lor, este evidenta. Asemenea plamanilor nostri, este un teren de lupta impotriva schimbarilor climatice. Multi oameni sunt atrasi de ideea de a locui si/sau de a lucra aici, cu conditia sa aiba acces la servicii si infrastructura corespunzatoare.
Aceasta inseamna ca Strategia de la Lisabona pentru cresterea economica si locuri de munca, si Strategia de la Goteborg pentru dezvoltare durabila sunt tot atat de relevante pentru mediul rural ca si pentru cel urban.
Politica de dezvoltare rurala a UE vizeaza solutionarea problemelor cu care se confrunta zonele noastre rurale si exploatarea potentialului acestora.
De ce avem nevoie de o politica rurala comuna?
Teoretic, fiecare stat membru poate decide si aplica politici de dezvoltare rurala complet independente. Dar aceasta abordare nu ar functiona bine in practica. Nu toate tarile Uniunii Europene ar putea sa isi permita politica de care au nevoie. Mai mult decat atat, multe dintre aspectele abordate de politica de dezvoltare rurala nu se limiteaza strict la teritoriul national sau la o regiune anume (de exemplu, poluarea nu are granite, iar lupta pentru un mediu durabil a devenit o preocupare la nivel european si international). De asemenea, politica de dezvoltare rurala se leaga de o serie de alte politici elaborate la nivelul UE.
Prin urmare, UE are o politica comuna de dezvoltare rurala, care, intr-o masura destul de mare, este controlata de statele membre si de regiuni.
Aceasta politica este partial finantata din bugetul central al UE si partial din bugetele nationale si regionale ale statelor membre.
Structura politicii de dezvoltare rurala
Principalele norme care reglementeaza politica de dezvoltare rurala pentru perioada 2007-2013, precum si masurile politice de care dispun statele membre si regiunile, sunt prevazute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului. In baza acestui act, politica de dezvoltare rurala pentru perioada 2007-2013 se concentreaza pe trei teme (cunoscute sub numele de „axe tematice”). Acestea sunt:
- ameliorarea competitivitatii sectorului agricol si forestier;
- ameliorarea mediului si a zonelor rurale;
- ameliorarea calitatii vieti in zonele rurale si incurajarea diversificarii economiei rurale.
Pentru o abordare echilibrata a politicii, statele membre si regiunile au obligatia de a aloca finantarea disponibila pentru dezvoltarea rurala in functie de aceste trei axe tematice.
O cerinta suplimentara consta in faptul ca o parte din finantare trebuie sa sprijine proiecte bazate pe experienta dobandita prin initiativele comunitare Leader. In domeniul dezvoltarii rurale, „abordarea Leader” implica proiecte extrem de individualizate, elaborate si puse in practica de parteneriate locale, in vederea solutionarii problemelor locale specifice.
La fel ca inainte de 2007, toate statele membre (sau regiunile, in cazul in care puterile sunt delegate la nivel regional) trebuie sa stabileasca un program de dezvoltare rurala, care sa precizeze in mod clar care sunt masurile care vor fi finantate in perioada 2007-2013.
Pentru aceasta perioada, se pune si mai mult accentul pe existenta unei strategii coerente pentru dezvoltarea rurala la nivelul UE. Aceasta se realizeaza cu ajutorul planurilor nationale strategice care trebuie sa se bazeze pe orientarile strategice ale UE.
Se doreste ca aceasta abordare sa contribuie la:
· identificarea domeniilor in care utilizarea sprijinului UE pentru dezvoltare rurala reprezinta o mai mare valoare adaugata pentru Uniune;
· stabilirea legaturii cu principalele prioritati ale UE (de exemplu, cele incluse in Agendele de la Lisabona si Goteborg);
· asigurarea coerentei cu alte politici ale UE, in special cu cele care vizeaza coeziunea economica si mediul;
· punerea in aplicare a noii politici agricole comune, orientate catre piata, si, drept urmare, a restructurarii necesare in vechile si noile state membre.
Sursa: ec.europa.eu/agriculture
