Obiceiuri de Craciun

Detalii

10 Decembrie 2015

Obiceiurile contemporane despre "sfantul" Craciun, despre Mosul "darnic si bun", "încarcat cu daruri multe" sant printre putinele influente livresti patrunse in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat.

Craciun este insa un zeu solar, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou în ziua de Craciun (25 decembrie) în imediata apropiere a Solstitiului de iarna: la Roma pîna în secolul al XIII-lea, în Franta pîna în anul 1564, în Rusia pîna în vremea tarului Petru cel Mare, în Tarile Române pîna la sfîrsitul secolului al XIX-lea.

La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara.

Termenul de "mos" indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic. Peste sarbatoarea autohtona a Craciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la începutul mileniului 1 î.H. zeul Saturn se celebra între 17 si 23 decembrie).

In satele de pe Valea Muresului Craciunul este inca legat de anumite credinte populare care se mai pastreaza si in prezent, iar obiceiul de a oferi daruri isi are originile intr-o legenda pe care numai batranii o mai cunosc. Craciunul este singurul cuvant in limba romana care desemneaza Nasterea Domnului. Legendele spun ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau.

In satul Harpia oamenii cred ca daca primul care intra in casa de Craciun este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa Intinsa toata noaptea.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in toate satele romanesti, inclusiv cele din judetul Alba. Pe langa mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sant legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor. Copiii din satele de pe Valea Secasului pornesc sa colinde pe la casele oamenilor, iar gazdele trebuie sa-i primeasca pe colindatori.

In unele sate se mai pastreaza si un alt obicei: cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de grau si de porumb. Batranii spun ca daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator daca vor amesteca samanta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor.

• < Anterior
• Următor >