Histomonoza, numita si boala capului negru, tiflohepatita sau enterohepatita este o parazitoza produsa de un protozoar flagelat – Histomonas meleagridis – care afecteaza tubul digestiv si glandele anexe, in special la puii de curca si gaina, mai rar la cei de fazan, boboci de gasca si alte specii de pasari (paun, barza, potarniche etc.). La pasarile adulte boala evolueaza asimptomatic.

Aparitia histomonozei este legata de varsta, cei mai receptivi fiind puii de curca si gaina in jurul varstei de 2-3 luni. Aceasta este considerata o boala infectioasa deoarece poate cuprinde efective mari de pasari cu imbolnaviri si mortalitati de pana la 70-80% din efectiv si mai ales ca urmare a rapiditatii difuzarii ei.

Contaminarea puilor se realizeaza pe cale orala prin ingerarea odata cu apa si hrana a fecalelor care contin elemente inchistate sau flagelate de Histomonas, precum si prin consumarea ramelor infestate cu ouale parazitului. O alta sursa de contaminare o constituie si gainile adulte care raspandesc prin fecale ouale unui vierme numit Heterakis gallinae, acestea constituind principalul rezervor de contaminare cu histomone. Prezenta histomonozei la puii de curca este strans legata de coabitarea gainilor si a puilor in acelasi padoc.

Infectia directa a pasarilor pe cale orala prin ingestia histomonelor vii din fecale proaspete este posibila dar sensibilitatea lor foarte mare face putin posibila aceasta cale. Daca sunt protejate de ouale de Heterakis, sau de viermii terestri, histomonele nu supravietuiesc in mediul exterior decat cateva minute pana la cateva ore. In tubul digestiv al pasarilor aceste flagelate au nevoie de protectie contra aciditatii gastrice ceea ce se poate realiza in infectiile naturale prin ingestia unei mari cantitati de apa.

Diagnosticul la pasarile vii se pune pe baza anchetei epizootologice, semenele clinice si examenului microscopic al fecalelor.

1. Ancheta epizootologica

Desi boala este intalnita la mai multe specii (gaina, fazan, bibilica, gasca), curcile sunt considerate cea mai sensibila gazda deoarece majoritatea curcilor mor. Puii de gaina fac o forma usoara de boala. Gravitatea manifestarilor clinice depind de caracteristicile gazdei (specie, rasa si flora intestinala) cat si de variatiile de patogenitate ale histomonelor. Cei mai sensibili sunt puii de gaina intre 4-6 saptamani si puii de curca intre 3-8 saptamani. Pasarile adulte domestice sau salbatice trecute prin boala sunt surse de infectie, insa principalul rezervor de contaminare este reprezentat de ouale de Heterakis ce contin histomone. Aparitia este favorizata de cresterea impreuna a diverselor specii de pasari si mai ales de introducerea tineretului aviar in adaposturi nedezinfectate in care anterior au fost intretinute pasari adulte infectate.

In sistemele de crestere gospodaresti si semiintensive cele mai frecvente focare apar in sezonul de primavara si vara. In sistemul intensiv boala poate aparea in tot cursul anului.

Histomonoza poate evolua enzootic cu mortalitate de 30-50 % dar sunt si cazuri cand mortalitatea ajunge la 100%.

2. Tablou clinic

La puii de curca semnele clinice apar dupa o perioada de incubatie de 5-7 zile. Pasarile prezinta anorexie, abatere, aripi lasate in jos, pene zburlite, ochi inchisi, cap coborat apropiat de corp sau dispus sub aripi. Fecalele sunt diareice, galbene ca sulful, urat mirositoare. Un semn caracteristic este culoarea cenusie-albastruie a carunculilor la curcani si barbitelor la gaina. Dupa aproximativ 12 zile pasarile sunt foarte slabite, emaciate, cu 24 de ore inainte de moarte apare hipotermia.

La puii de gaina histomonoza evolueaza mai putin sever, trecand neobservata, sau poate evolua grav producand mari pierderi. Fecalele puilor bolnavi de histomonoza sunt hemoragice rar au culoare galbena. Adesea semnele clinice seamana cu cele din coccidioza.

In ceea ce priveste forma cronica, aceasta afecteaza pasarile trecute de 4-5 luni si se caracterizeaza prin abatere, diaree, pareze si paralizii ale aripilor si picioarelor, slabire si mortalitate de 2-3 %.

3. Examenul morfopatologic

Leziunile intereseaza intestinul si cecumurile care au peretii ingrosati cu depozite de culoare galben-cenusie sub care sunt ulcere cu contur neregulat. Continutul intestinal si cecal este lichid, negru-verzui sau rosu negricios.

Ficatul prezinta zone de necroza evidente, de culoare alb-galbuie, de unde si denumirea de enterohepatita. Boala poate fi confundata cu holera, colibaciloza sau trichmonoza, cu care poate evolua asociat. Diferentierea de aceste boli se face prin examen de laborator.

4. Tratament

In ceea ce priveste tratamentul se face cu dimetrinazol, romidazol, tricolobal, furazolidona.

5. Profilaxie

• Deoarece ouale de Heterakis reprezinta principala sursa de contaminare in histomonoza, impiedicarea contaminarii pasarilor cu aceste oua are rol important in profilaxia acestei boli.
• Deparazitarea adaposturilor acolo unde este cazul se face prin flambare. Ouale de Heterakis sunt rezistente la actiunea substantelor dezinfectante.
• Se vor elimina puii de gaina din efectivele de pui de curca, tineretul se creste separat de pasarile adulte.

Pentru a preveni declansarea bolii, in fermele de curcani se va administra, prin hrana, pana in cea de a 12-a saptamana de viata un supliment antihistomonadic (Nifursol).

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu