Pe plan mondial, productia de carne de curca ocupa locul doi dupa carnea de gaina iar ponderea acesteia este in continua crestere in ultimii ani. Carnea de curca se produce cu costuri mai mari decat carnea de gaina. Puiul de curca de o zi este mai scump decat puiul de gaina la aceeiasi varsta, iar costurile de productie sunt din ce in ce mai mari la puii de carne de curca decat la gaina, in primul rand datorita consumului specific de furaje mai mare.
Hranirea curcilor prezinta o serie de particularitati cum ar fi: segmentele tubului digestiv sunt la fel ca la gaina, dar lungimea variaza in functie de sex (la masculi circa 4m, iar la femele circa 3 m); saliva este usor mai acida si contine cantitati foarte mici de amilaza si lipaza; gusa poate inmagazina o cantitate de hrana ce reprezinta cca 5-8% din greutatea corporala. Grauntele intregi pot stagna in gusa pana la 16 ore, iar cele macinate cca 2 ore.
Oul de curca contine cca 71 % apa, 12,2% proteina, 13% grasime si 0,6-0,7% cenusa bruta. Comparativ cu cel de gaina, oul de curca are un continut mai ridicat in substanta uscata si grasime si mai mic in saruri minerale. Ca marime oul de curca este cu 30-40% mai greu decat cel de gaina.
Principalele cerinte nutritive la curci
Curcile, la fel ca celelalte pasari, realizeaza energia necesara intretinerii si productiei folosind in primul rand glucidele din componenta nutretului combinat. Acestea sunt degradate in tubul digestiv pana la nivelul de monozaharide si absorbite gasindu-se in mod frecvent in sange si tesuturile corporale. Monozaharidele absorbite in cantitati considerabile in organism nu pot fi consumate dintr-o data, ele fiind depuse ca substante de rezerva, sub forma de grasimi. Cerintele in energie sunt asigurate si prin administrarea de grasimi, a caror cantitate in ratie variaza intre 2% si 5%, in functie de categoria de curci.
Valoarea energetica a ratiei este ”cheia” eficientei nutritionale la curci, deoarece in functie de aceasta se administreaza cantitatile corespunzatoare de proteina, vitamine, substante minerale etc.
Cerintele in proteina. La fel ca si la cerintele in energie, putem preciza ca un procent ridicat de proteina in alimentatia curcilor este necesar ca sa sustina ritmul de crestere la aceasta specie. Pe masura ce pasarile avanseaza in varsta, procentul de proteina descreste gradat, pana la maturitate, cand curcile isi inceteaza cresterea. Continutul foarte mare in proteina din furajarea puilor de curca in prima perioada de crestere, da rezulatate foarte bune, dar trebuie sa se evite un nivel exagerat, care poate fi toxic deoarece poate sa apara anomalii la nivelul piciorelor, caracterizate prin depozite de acid uric la articulatii.
Cerintele in vitamine. Putem exemplifica aici vitamina A, vitamina D, B, acidul folic, niacina si acidul pantotenic, care au un rol in mentinerea starii de sanatate, lipsa totala sau partiala a acestora din reteta de furaje determinand scaderi in procesul de crestere in greutate sau a productiei de oua. La fel, substantele minerale au un rol important deteminand cresterea si dezvoltarea corespunzatoare a tineretului si asigurarea unor productii de oua la nivelul curbei standard. Printre substantele minerale amintim: calciul, fosforul, manganul si sarea (sarea este prezenta in orice reteta pentru curci in proportie de 0,5-1% maxim), apoi zincul, iodul si cuprul. Mai multe informatii despre acestea puteti afla citind articolul nostru dedicat rolului mineralelor si a vitaminelor in alimentatia curcilor – Click Aici.
In ce priveste cerintele de apa, consumul zilnic la curca este la fel de important ca si celelate cerinte amintite. Lipsa partiala a apei determina intarzieri in crestere, scaderi a productiei de oua, iar lipsa totala de apa duce la mortalitate. In perioada de caldura intensa, consumul de apa creste pana la dublu. Cand umiditatea relativa a aerului din adaposturi este mentinuta intre 60-70%, asigurarea apei devine un factor primordial al nutritiei echilibrate.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
