Activitatea de consultanţă în agricultura românească se află în faţa celei mai mari provocări profesionale din scurta istorie a existenţei sale. Prima etapă, cea mai dificilă, a pus la grea încercare capacitatea managerială a celor care au avut misiunea să implementeze în România prima instituţie agricolă de tip european.
Spre lauda celor care au gestionat această instituţie, Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă s-a impus în peisajul agriculturii noastre cu realizări care, în domeniul formării noilor fermieri şi organizării sistemului de asistenţă, reprezintă o reuşită totală.
Obiectivele primei etape au fost îndeplinite, dar pentru a merge mai departe este necesară reformarea întregului sistem, în consens cu sistemul de organizare şi de administrare existent la această dată în Uniunea Europeană.
În acest sens, guvernanţii au elaborat un proiect de act legislativ, care are marele defect de a fi conceput în afara instituţiei, care va reprezenta scheletul noilor structuri administrative. Proiectul de înfiinţare a Camerelor Agricole se înfruntă deja cu primele semne de nemulţumire, venite mai ales din partea consultanţilor şi specialiştilor agricoli.
Reprezentanţii ANCA au elaborat, în acest sens, o strategie care are la bază trei variante de restructurare:
- ANCA – instituţie publică cu finanţare din venituri extrabugetare şi subvenţii de la Bugetul de Stat (consolidare instituţională ANCA).
- Organizarea Camerelor Agricole.
- Privatizarea serviciilor de consultanţă agricolă.
Varianta 1 de reformă a sistemului de consultanţă agricolă
Consolidarea instituţională
Organizare – Structura ANCA este gândită a fi una de tip piramidal, organizată pe 3 nivele (central, judeţean şi local-comunal):
• în prima etapă se vor menţine consultanţi la nivel comunal şi se va face completarea personalului, în vederea acoperirii întregului teritoriu al ţării cu specialişti, deoarece micii producători şi fermele de subzistenţă deţin încă o pondere majoritară în agricultura României;
• la nivel judeţean se vor constitui echipe pluridisciplinare de specialişti, stabilite şi organizate în funcţie de specificul zonei, cu activitate preponderentă, privind absorbţia fondurilor europene (subvenţii, proiecte) şi în domeniul economic sau managementul fermei;
• activitatea oficiilor judeţene de consultanţă trebuie localizată în apropierea centrelor judeţene APIA şi APDRP, în vederea eficientizării activităţii şi accesului rapid al solicitanţilor consultanţei agricole la serviciile oferite de instituţiile respective;
• promovarea unor parteneriate cu instituţiile de învăţământ şi cercetare, precum şi cu firme private, în scopul înfiinţării şi funcţionării unor ferme model, loturi demonstrative, staţiuni de testare şi pentru realizarea unor cursuri de calificare şi perfecţionare a producătorilor agricoli etc.;
• consultanţii care activează la nivel local şi judeţean vor sprijinii şi vor acorda asistenţă producătorilor, în scopul organizării şi creării unor forme asociative ale acestora;
• ANCA – instituţie de interes public, în coordonarea metodologică a MADR – cu finanţare din venituri extrabugetare şi subvenţii de la bugetul de stat.
Resurse umane – Este evidentă necesitatea completării cu personal, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ:
• la nivel judeţean se vor completa specialităţile deficitare (cum ar fi silvicultură, piscicultură, industria alimentară, economie şi management, juridic, cadastru, construcţii, mecanizare şi automatizare);
• se va pune accent pe încadrarea, formarea şi perfecţionarea tinerilor;
• personalul de la OJCA şi Centrele locale va fi instruit permanent privind legislaţia europeană, absorbţia fondurilor naţionale şi europene, în cadrul unei activităţi de perfecţionare continuă a adulţilor.
Dotare – Aceasta se va face conform unui plan anual stabilit pe baza solicitărilor OJCA, în funcţie de necesităţile şi specificităţile locale. Accentul va fi pus pe amenajarea spaţiilor de lucru, pe dotarea cu logistica şi aparatura de analiză.
Consideraţii privind numărul consultanţilor
Potrivit experţilor străini care au oferit asistenţă tehnică în cadrul proiectului MAKIS, finanţat de Banca Mondială, numărul total al angajaţilor la nivel central, zonal şi judeţean trebuie să fie 8.000 de persoane.
Conform HG nr. 676/30 septembrie 1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ANCA, art. 5, alin. (5) „Numărul maxim de posturi al unităţilor bugetare aflate în subordinea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă este de 4.962 şi se aprobă, pentru fiecare unitate, prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, încadrându-se în numărul total de personal aprobat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.“
Potrivit Proiectului PHARE RO9505-01-01, propus şi finanţat de UE, agenţia a fost concepută să funcţioneze pe 3 niveluri, având alocat următorul personal:
• la nivel central, 29 persoane de specialitate;
• la nivel judeţean, 10-15 specialişti/OJCA;
• la nivel comunal, numărul total al personalului urma să crească în trei etape, ajungându-se ca până în anul 2005 toate localităţile din ţară să dispună de câte un centru local de Consultanţă agricolă.
NOTA: la ora actuala sunt in jur de 970 de angajaţi la ANCA
Varianta 2 de reformă
Organizarea Camerelor Agricole
Definiţie, caracteristici:
• structuri organizatorice conduse de către fermieri;
• finanţare parţială de la Bugetul de Stat;
• distribuţia consultanţilor agricoli să fie asemănătoare celei din Europa: Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, unele landuri din Germania, Italia, Spania, Suedia;
• organizarea juridică diferă de la o ţară la alta;
• au caracter obligatoriu sau facultativ.
Principii de organizare:
• caracterul profesional;
• universalitatea;
• reprezentativitatea;
• autonomia;
• descentralizarea;
• uniformitatea;
• neutralitatea;
• incompatibilitatea între misiunea de reprezentare şi activităţile comerciale.
Funcţii:
• funcţia de reprezentare;
• funcţia de consultare;
• funcţia de informare şi pregătire profesională a agricultorilor;
• funcţia de sprijin a organizaţiilor profesionale ale agricultorilor.
Organizarea instituţională a Camerelor Agricole
Organizarea Camerelor Agricole comportă o structură aleasă a fermierilor creată de jos în sus (organizare şi funcţionare „bottom-up“) din iniţiativa acestora şi care:
• îi reprezintă pe fermieri şi sunt singurele abilitate să vorbească în numele acestora;
• are responsabilitatea activităţilor de tip instituţional, care le sunt asumate cu sprijinul organelor de execuţie tehnică şi operaţională;
• are putere de decizie privind gestionarea Camerelor, alegerea priorităţii obiectivelor şi programelor de acţiune, alocarea şi utilizarea mijloacelor, adoptarea de propuneri şi transmiterea lor, factorilor de decizie politici, apărarea în faţa instituţiilor de administraţie publică sau a partenerilor privaţi;
• rolul specialiştilor consultanţi, în această perioadă, este acela de a-i conştientiza pe fermieri asupra apartenenţei la această structură şi la necesitatea ei.
În momentul în care aceste structuri vor fi realizate şi fermierii vor simţi necesitatea sprijinului tehnic în aceste organizaţii profesionale, ANCA (prin structurile sale teritoriale) va asigura asistenţă tehnică de specialitate acestor structuri.
Varianta 3 de reformă
Privatizarea sistemului de consultanţă agricolă
Realizarea privatizării se poate face doar în momentul în care se constată existenţa unei clase de fermieri capabilă din punct de vedere economic şi al mentalităţii să solicite şi să plătească servicii de consultanţă agricolă.
Privatizarea sistemului se va face în mai multe etape prin trecerea unor servicii specifice din proprietatea statului în cea a grupurilor de fermieri sau a persoanelor interesate (servicii de contabilitate şi gestiune economică, certificarea calităţii, de testare, de ameliorare şi însămânţări artificiale, juridice, cadastrale şi topografice etc.).
Sursa: LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2007
