
Specialistii apreciaza ca animalele domestice de mare productivitate – din varful genetic al fiecarei rase – au o “marca” proprie, cu totul aparte fata de exemplarele apartinand altor rase si chiar din cadrul rasei respective.
Vacile din rasele superioare, cu potential lactogen foarte ridicat, pot transforma furajele in laptele, cu randament maxim, in anumite conditii: sa fie de buna calitate si in cantitati maxime, astfel incat animalele sa le poata consuma la discretie. Mai exact, furajele respective trebuie sa contina o maxima cantitate de proteina, ceea ce se poate asigura numai prin administrare, in consumul vacilor cu lapte, a unor fanuri din lucerna, trifoi sau ghizdei, precum si din alte plante cum ar fi iarba de gazon (Lolium), firuta (Festuca), golomatul (Dactilis) etc., introduse in ratii fie separat, fie in amestecuri.
Dar chiar si aceste furaje cu valoare nutritiva superioara trebuie cosite pentru a fi transformate in fan, numai intr-o anumita faza de vegetatie respectiv cand florile se gasesc in faza de “burduf”, la inceputului infloririi. Aceste sunt momentele cand plantele de nutret contin maximum de proteina si energie, orice intarziere a cositului, diminuand caliatatea fanurilor.
Legat de furajarea vacilor, se cere stiut si faptul ca, in 24 de ore, acestea nu pot consuma mai mult decat le permite capacitatea stomacala, insa satietatea este dictata de cantitatea substantei uscate din furajele care au fost consumate. Tocmai de aceea, va trebui sa-i administram si furaje cu volum mic, respectiv concentrate, care incorporeaza o mare cantitatea de proteine si energie: mazare, seminte/sroturi de floarea soarelui (pentru proteine) si porumb, orz, tarate de grau (care sunt “izvoare” de energie).
In sfarsit, chiar daca reusim sa facem vaca sa consume maximum de proteina si energie la fiecare 244 de ore, mai trebuie sa suplimentam ratiile furajere atat cu unele saruri minerale, cat si cu vitamine (in special A, E, si D3), care trebuie introdu-se intr-un amestec de 40-45% fibroase si 55-60 % concentrate.
Asadar, pentru valorificarea cu maximum randament a potentialului lactogen al vacilor (mai ales al celor din rase performante) crescatorul nu trebuie sa uite ca fanurile de cea mai buna calitate trebuie administrate continu, in cantitati mici si dese timp de 24 din 24 ore.
Dimineata si dupa masa acelorasi animale li se vor introduce in ratie diferite cantitati de concentrate, care asigura atat mentinerea starii fiziologice normale cat si valorificarea intregului potential lactogen de care dispune fiecare animal.
Zilnic, animalele vor fi fortificate si prin adausuri de saruri minerale si vitamine, introduse in diverse amestecuri nutritive.
Fiecare tain (ratie de hrana), trebuie sa contina suficienta celuloza, lignina, si alte substante uscate care exista in furajele fibroase, care trebuie tocate, de dimensiuni suficient de mari, astfel incat aparatul digestiv al vacii sa nu se imbolnaveasca de accidoza, cea ce micsoreaza productia de lapte, uneori putand provoca si moartea animalului.
Vacile de mare productivitate trebuie sa aiba si suficient timp pentru rumegat, deci pentru a produce destul de multa saliva, fara de care nu se poate mentine sanatatea rumenului.
Valorificarea marcii genetice ale vacilor, este o provocare pentru fermieri, ce se poate realiza numai prin furaje de cea mai buna calitate, administrate la discretie, prin crearea unor bune conditii de confort (pardoseala uscata, asternut, aer curat, apa la discretie), precum si prin realizarea unei reproductii programate, care sa asigure obtinerea unui vitel pe an.





