In multe state americane, oamenii nu pot crede ca laptarul s-a intors inapoi, iar la intrebarea acestuia “Got Milk?”, ei raspund din toata inima da.

 

 

 

 

 

Tot mai multe asociatii locale de fermieri din SUA, au camioane complete dotate care transporta lapte si produse lactate la domiciliul clientilor, alaturi de alte cateva produse precum oua sau paine. Persoanele care livreaza (laptarii) poarta chiar uniformele traditionale toate in albul de altadat, cu un papion curat si cu sapca specifica. Prin livrarile la domiciuliu, multe laptarii si-au triplat cererea de produse de la inceputul anului.

 

Cele mai multe camioane de lapte au disparut din peisaj la inceputul anilor 1960, facand din laptar doar un personaj pentru serialele comice de televiziune. Longmont Dairy este un producator rar care livreaza lapte pentru clienti de la fondarea sa din 1965. In cel mult 24 de ore de la mulsul celor 500 de vaci Holstein, o echipa de 30 de laptari livreaza laptele imbuteliat in sticle la 20.000 de clienti.

Toata lumea spune ca laptele livrat la domiciliu este un mod convenabil pentru oameni de a sprijinii fermele locale. Spre deosebire de o mare parte din laptele vandut la supermarket, care este imbuteliat sub o eticheta national, cele mai multe laptarii livreaza lapte de la un singur producator de lactate. Dar nu este vorba doar de trasabilitate, ci de gustul superior al laptelui proaspat baut din sticla pe pridvorul casei. Ambalajele de sticla, spre deosebire de plastic nu au impact asupra aromei laptelui.

Un laptar este de ajuns pentru a livra lapte la 150-200 de clienti saptamanal. Principalul motiv pentru ca micile fabrici de lapte sa introduca serviciul de livrare la domiciliu, ramane interesul clientilor de a se aproviziona cu produse alimentare de la fermele locale.