Comportamentul melcului in ecosistemul sau natural

Detalii

Categorie: Melci

09 Octombrie 2016

In mediul natural melcii s-au adaptat acelor conditii care le-au permis sa se reproduca, sa se hraneasca si sa se dezvolte spre a-si perpetua specia. In conditiile climei temperat-continentale din tara noastra specia comestibila de melci Helix pomatia s-a adaptat la o viata sezoniera, in care alterneaza perioada activa cu cea pasiva (de somn).

Prin cunoasterea modalitatilor in care organismul melcului raspunde la actiunile mediului exterior putem sa asiguram conditii optime de crestere in mod dirijat in crescatorii si sa utilizam eficient anumiti factori fizici si chimici pentru conservarea melcilor si a produselor rezultate din prelucrarea acestora.

Perioada activa a melcilor se desfasoara in sezoanele de primavara, vara si toamna, cand, ca urmare a asigurarii nevoilor nutritive prin consumul de furaje, metabolismul lor se intensifica, fapt ce sustine procesul de crestere si de reproducere. Perioada pasiva este determinanta la melci de conditiile nefavorabile de mediu care-i obliga sa intre intr-o perioada de somn sau latenta, in care isi reduc activitatea si metabolismul. Melcii manifesta urmatoarele tipuri de somn: somnul zilnic de odihna, este un somn de scurta durata care se produce dupa o zi de activitate; somn de vara, cand, pentru a se apara de caldura excesiva, melcul se retrage in cochilie si isi secreta o perdea (de unul sau mai multe valuri) la intrare; somnul de iarna (hibernal), este un somn de lunga durata cand melcul se retrage in cochilie si se capaceste la intrare cu o membrana conjunctivo-chitinoasa, numita epifragm, alcatuita din mai multe straturi. In timpul somnului estival si hibernal, melcul isi asigura nevoile metabolice din rezervele acumulate in organism si special in hepatopancreas.

Primavara cand la adancimea de 15 cm solul atinge o temperatura de 10-12°C si conditiile climatice sunt favorabile (caldura, umiditate si lumina), melcul se trezeste din somnul hibernal. In acest moment sparge cu piciorul epifragma, o da la o parte (se descapaceste) si se hidrateaza cu roua si umiditatea atmosferica (mai ales cu ploi), reactivandu-si treptat functiile vitale. Prin consumul activ de plante isi reface rezervele organismului si incepe sa creasca in volum concomitent cu cochilia. Problemele vitale pot surveni la melcii tineri si la cei care au intrat in iarna cu rezerve reduse, deoarece acestia se descapacesc mai devreme si sunt expusi conditiilor climatice nefavorabile din sezonul de primavara. In luna mai, conditiile de viata ale melcilor (caldura, umiditate, vegetatie tanara) se imbunatatesc si drept urmare ei cresc, se imperecheaza si depun ouale. In lunile de primavara melcii sunt foarte activi astfel ca somnul lor zilnic de odihna dureaza numai cateva ore. In timpul acestui somn, piciorul melcului realizeaza o ventuza cu care se fixeaza pe un trunchi sau pe o ramura de copac sau pe o planta mai dezvoltata si umoroasa, corpul fiind retras partial in cochilie.

Vara, cand temperaturile atmosferice depasesc in mod constant 25°C, melcul se deshidrateaza si isi incetineste functiile vitale. In aceste conditii el cauta pentru culcus locuri umbroase si racoroase, isi retrage in intregime corpul in cochilie si isi formeaza un voal din tesut conjunctiv si secretii chitinoase, intrand in somnul de vara. In cazul in care perioada calduroasa se prelungeste excesiv, seceta este mare si temperatura foarte ridicata, melcul isi retrage corpul tot mai mult in profunzimea cochiliei si secreta mai multe straturi de voal, care permit totusi accesul aerului necesar respiratiei. Somnul estival se mentine mai multe saptamani, mai exact spus atata timp cat conditiile de mediu ce-l determina se mentin. Trebuie avut in vedere faptul ca la temperaturi de peste 40°C, chiar si timp de 24 ore, melcul moare ca urmare a deshidratarii si asfixierii. Intre lunile iunie si septembrie, cand conditiile climatice sunt favorabile, melcul duce o viata activa. In luna iunie se reproduce a doua oara in anul respectiv. In acest interval de timp melcii pot fi culesi din mediul lor natural, fie ca sunt voalati, fie ca sunt activi, caz in care voaleaza in timpul depozitarii. Melcii pot fi pastrati vii mult timp in spatii in care se asigura temperaturi de +2°C, intuneric si umiditate scazuta. In decurs de 1-2 zile melcii elimina toate dejectiile acumulate in tubul digestiv, dupa care voaleaza.

Iarna, in momentul in care temperatura solului la adancimea de 15 cm atinge valoarea de 6-8°C, melcul isi completeaza rezervele de hrana din hepatopancreas, dupa care isi sapa adapostul pentru iernat si isi capaceste intrarea in cochilie cu o epifragma calcaroasa rezistenta (groasa de 1 mm), acoperita la exterior si la interior cu cate o membrana fina. In timpul iernii melcul poate suporta temperaturi de -40°C, dar nu mai mult de 24/ore. Intreaga operatiune de operculare dureaza 4-5 zile. Uneori, dupa capacire, melcul se retrage si mai adanc in cochilie si construieste un alt capac, numit opercul. Intre cele doua capace exista camere de aer care asigura o mai buna izolare termica. Capacul cochiliei nu este ermetic, fapt ce face posibila circulatia aerului sa intre in interiorul si exteriorul capacului. Adeseori melcii folosesc in grup o gaura in pamant sau un alt adapost probabil pentru a izola mai bine impotriva frigului. In timpul hibernarii, melcii pierd in medie circa 10% din greutatea corporala. In caz de ger persistent, pierderea in greutate poate fi si mai mare. In cazul in care melcul nu a acumulat suficiente rezerve de hrana care sa-i asigure parcurgerea normala a somului hibernal (numit si moarte aparenta), acesta nu va capaci. Niciun melc nu poate trai mai mult de 14 luni fara o perioada mai lunga de odihna (somn). Cand timpul este frumos si melcii sunt activi, adunand rezerve insemnate in organism, ei pot fi adunati si in luna noiembrie (este momentul cel mai indicat). In timpul somnului de iarna, melcul isi reduce la maximum functiile vitale. Astfel, respiratia este abia perceptibila, bataile inimii sunt rare (o bataie la un interval de 2 minute), iar daca cochilia i s-a spart si-o repara. In urma acestei activitati latente, hibernale, melcul iese in primavara puternic deshidratat, cu rezerve de glicogen si lipide hepatice scazute, cu glucoza si dioxid de carbon acumulate in sange si tesuturi, precum si cu un lichid colorat in rosu (de un pigment numit helicorubina) in tubul digestiv.

Medic veterinar 
Dr.Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >