Prevenirea si combaterea Bolii Limbii Albastre (Bluetongue)

Detalii

Categorie: Bovine

30 August 2016

Este o boala infecto-contagioasa a rumegatoarelor domestice (bovine, ovine, caprine) si a rumegatoarelor salbatice, care nu se transmite la alte specii de animale fata de cele enumerate mai sus sau la oameni.

Boala este produsa de un virus, transmis prin intermediul unor insecte Culicoide (tantari) existente in mediul natural, care sunt de dimensiuni mici cuprinse intre 1-3 mm, care inteapa animalul receptiv si pot transmite boala de la un animal la altul.

O insecta hematofaga, potrivit unor specialisti poate calatori pana la 1.5—2 km/zi intr-o zona, iar in anumite conditii meteorologice (vanturi predominante pe o anumita directie si perioada) insectele pot fi purtate la distante mult mai mari, ce pot atinge pana la 200 de km/zi.

Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boala (virusul rezista pana la 4 luni) precum si de insectele care s-au hranit cu sangele animalelor bolnave.

Perioada de incubatie este de 3-8 zile, boala poate avea o evolutie acuta, subacuta si avortata.

Semnele clinice se manifesta prin hipertermie, ce dureaza 2-3 zile, dispnee, stare depresiva, inflamatia catarala sau ulcero-necrotica a mucoasei nazale, bucale si a pielii de pe fata, urechi si picioare. Limba este puternic tumefiata de culoare violacee, cianozata, animalul tine gura intredeschisa, din care se scurge o saliva abundenta, leziuni pentru care aceasta maladie se denumeste si "boala limbii albastre".

Boala are un caracter sezonier, este frecvent intalnita spre sfarsitul verii si in perioada de toamna, mai des in regiunile ploioase, cu terenuri baltite, unde numarul insectelor hematofage este semnificativ.

Odata cu disparitia acestor insecte boala inceteaza ca evolutie, dar reapare in sezonul urmator datorita rezistentei mari a virusului la animalele trecute prin boala si in insectele hematofage.

Pe langa pagubele directe generate de morbiditatea si mortalitatea ridicata, aparitia si difuzarea bolii in tara noastra poate avea consecinte economice importante privind in special comertul national, intracomunitar si exportul de rumegatoare (bovine si ovine).

Pentru supravegherea clinica a efectivelor receptive la Blutongue, sunt stabilite o serie de masuri administrative, de profilaxie generala si specifica cu referire la:

• • Moniotorizarea efectivelor receptive prin examinari clinice in exploatatiile cu animale;
  • Informarea crescatorilor de animale ca pentru comertul cu animale provenite din statele europene sau tari terte este obligatoriu sa obtina acordul autoritatii sanitare veterinare judetene;
  • Supravegherea permanenta a miscarilor de animale receptive pe plan national, in spatiul intracomunitar si tari terte;
  • Supravegherea serologica si virusologica prin afluirea de probe de sange recoltate de la animalele receptive, din:
    • • puncte tinta de supraveghere stabilite, considerate favorabile dezvoltarii vectorilor de transmitere a bolii;
      • zonele limitrofe fermelor cu efective mari de bovine, ovine si caprine;
      • zonele de liziere a padurilor prin capturarea tantarilor cu captatoare speciale;
      • vaccinarea preventiva a speciilor receptive.

Pentru prevenirea imbolnavirii animalelor, se recomanda ca detinatorii de animale sa aplice urmatoarele masuri:

• • verificarea permanenta a bovinelor, ovinelor si caprinelor pe care le detin si anuntarea medicului veterinar despre modificarile starii de sanatate a animalelor; 
  • sesizarea medicului veterinar despre orice intentie de cumparare sau introducere de noi animale in exploatatie;
  • gestionarea functionarii instalatiilor de adapare si prevenirea baltirilor prin revarsarii de apa din jgheaburi, sau scurgerea apei din instalatii;
  • indepartarea gunoiului de grajd si a purinului (care constituie un biotop favorabil dezvoltarii insectelor) din apropierea adapostului si de pe platforma de gunoi;
  • efectuarea de dezinfectii si dezinsectii in adaposturi si a mijloacelor de transport;
  • aplicarea, pe peretii adapostului, de vopsele ce contin substante specifice care sa tina insectele la distanta;
  • instalarea la ferestrele adaposturilor de plase cu ochiuri mici, tratate cu insecticide, dar cu asigurarea ventilatiei corespunzatoare;
  • tratamentul periodic ale bovinelor, ovinelor si caprinelor cu substante insecticide sau insectifuge sub supravegherea medicului veterinar.

In derularea eficienta a acestor actiuni se impune o colaborare permanent si eficienta a personalul din cadrul retelei sanitare veterinare cu crescatorii de animale, cu alte autoritati judetene si cu autoritati locale, implicate in prevenirea si combaterea bolilor transmisibile.

Dr. Pentea Ioan
Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari al Judetului Sibiu

• < Anterior
• Următor >