Cresterea viperelor pentru venin se dovedeste a fi una dintre cele mai profitabile afaceri la ora actuala, un gram de venin este mai scump decat un gram de aur (mai exact echivalentul a 80 de grame de aur) si o vipera produce cam 1,5 g de venin anual.
Veninul de vipera este foarte cautat in special de fabricile de medicamente din Occident. Medicina homeopata utilizeaza frecvent venin de vipera, in special de Vipera aspis, in dilutii de la 1/100 (sau mai mici), contra epilepsiei, hemoragiei la menopauza, cangrenelor, ulcerelor, anginei difterice, icterului, hemofiliei, pneumopatiilor, etc : Veninul de vipera ammodytes a fost experimentat cu succes contra holerei, tetanosului, leprei, elefantiazisului etc.
Desi cresterea viperelor pentru venin implica un oarecare risc, trebuiesc cunoscute anumite lucruri esentiale. Zona in care se poate amenaja o crescatorie de vipere in vederea colectarii veninului acestora trebuie amplasata cat mai izolat de localitati. Este necesar un spatiu de aproximativ 200 mp, suficient pentru cresterea a 300-400 de exemplare. Spatiul poate fi compartimentat in 3 sau 4 incaperi: una pentru cresterea soarecilor (hrana pentru vipere), una destinata recoltarii veninului, una pentru vipere si o a patra incapere pentru puii de vipere. Chiar daca acestea nu sunt pretentioase trebuie sa li se asigure o temperatura optima de 25 de grade Celsius (in caz contrar acestea nu se hranesc si scade calitatea veninului). Specia de vipere cea mai raspandita in Romania este ammodytes (vipera cu corn), o specie destul de sensibila.
Instalatii
Sistemul de ventilatie trebuie prevazut cu filtre pentru a nu permite vehicularea agentilor patogeni.
Instalatiile sanitare sunt compuse din chiuveta pentru spalarea cu apa a vaselor si instrumentelor utilizate. Iluminatul si, circuitele de alimentare cu energie electrica se vor realiza astfel incat sa se previna accidentele de munca si incendiile. In spatiul de crestere a viperelor se va elimina pe cat posibil utilizarea aparatelor alimentate prin cabluri si prelungitoare. Se vor optura gaurile, fantele, crapaturile existente in pereti si in pardoseala. Se vor elimina spatiile de sub mobilier astfel incat animalele ce pot
ajunge accidental pe sol, in incapere sa nu poata evada sau sa se ascunda. In spatiul de crestere se vor utiliza numai obiectele de mobilier strict necesare si daca este posibil acestea sa fie suspendate de pereti. Ferestrele vor fi prevazute cu plase de protectie iar pragurile usilor vor fi inaltate cu cel putin 60 cm. Incaperile se vor pastra inchise si se vor afisa anunturi de avertizare atat in interior cat si in exterior.
Organizarea spatiului
Dupa scopul urmarit (productie de venin, reproducere, expunere) spatiul trebuie sa asigure animalului minimul necesar locomotiei. Viperele pot fi tinute individual sau in comun. Deoarece pentru productia de venin, exigentele legate de eficienta intra de cele mai multe ori in conflict cu preferintele animalului, se opteaza pentru o densitate mare si o intretinere usoara. Terariile din sticla cu suprafata de 1, 2, 4,6 mp sunt bune pentru expunere si observarea activitatii de reproducere, dar ridica probleme de mentinere a curateniei.
Terariile din sticla sunt casante si nu asigura o securitate corespunzatoare. Cutiile din plastic (plexic) au avantajul ca sunt mai putin casante, materialul putandu-se lipi, nefiind nevoie de rame din cornier terariul va deveni mai usor. Plasa montata lateral impiedica observarea, ingreunand constructia, in schimb ii confera un plus de securitate.
Hrana
Un alt factor, important ce contribuie la mentinerea animalului in conditii artificiale este hrana. Viperele in captivitate pot fi hranite cu soareci albi de crescatorie, soareci salbatici, pui de hamsteri, pui de o zi de gaina; incercarile de a hrani viperele cu soparle, pui de broasca, oua de gaina nu au dat rezultate. Soarecii albi (albinosi) sunt o solutie optima de hranire deoarece aceste animale cu modificari genetice induse voluntar de cercetatori, au un comportament bland.
Un aspect interesant este faptul ca vipera isi ucide prada inainte de a o consuma, prin inveninare, din acest punct de vedere, veninul este totodata o “amprenta”, a individului. De exemplu, un soarece muscat de o vipera devine “proprietatea” acesteia. Este posibil ca inveninarea sa fie un stadiu pregatitor al alimentului (deocamdata acest aspect poate fi privit ca o ipoteza). Cert este ca prada este refuzata de alt individ, in afara celui care a muscat-o. O alta constatare, de data aceasta confirmata stiintific este ca proprietatile fizico-chimice ale veninului depind in mare masura de hrana.
In conditiile naturale viperele isi gasesc cu usurinta apa; in captivitate aceasta trebuie asigurata de ingrijitor. Apa potabila este suficient de pura pentru a satisface exigentele viperei. O mica problema apare la distribuirea portiei si la inlocuirea apei statute. Vasul trebuie sa fie suficient de stabil pentru ca animalul sa nu-l verse in miscare.Pentru aceasta se pot folosi tavi de plastic cu o buna stabilitate si pahare fixate pe marginea terariului.Apa trebuie schimbata de fiecare data cind aceasta este contaminata cu impuritati sau fecale.
Confectionarea terariilor
Terariile pentru vipere pot fi confectionate din diverse materiale si in diferite modele, in functie de scopul urmarit. In literatura de specialitate sunt date doua tipuri de terarii: unul de laborator, de dimensiuni mai mici (suprafata de 0,25 – 0,50 mp) dotat cu instalatii de: incalzire, iluminare, umiditate si aerisire si unul exterior (de 2 – 4 – 6 mp), cu peretii de sticla si/sau plasa de sarma, amenajat intr-un mediu care sa imite conditiile naturale. Substratul este reprezentat de nisip sau pietris.
Colectarea viperelor din teren
Deplasarile in vederea colectarilor trebuiesc facute in grup de cel putin doua persoane. Manevrarea animalelor proaspat capturate fiind dificila pentru o singura persoana. Materialele necesare recoltarii sunt: saci de panza groasa, pense de teren, bat herpetologic. Persoanele trebuie sa poarte incaltaminte adecvata : bocanci de munte sau cizme de cauciuc. Una din dificultatile in ceea ce priveste recoltarea viperelor, consta in identificarea biotopurilor specifice si a perioadei optime pentru recoltare. Referitor la biotipurile specifice, trebuie sa amintim ca pe un masiv calcaros, viperele se vor gasi cu preferinta in partile expuse spre sud, iar in numar mare, doar in locurile ferite de vant. In majoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile de hibernare. In ceea ce priveste perioada optima pentru recoltare – dupa iesirea din hibernare sunt sanse mai mari deoarece ele sunt slabite si de asemenea in perioada de imperechere. Dupa aceasta perioada, in care nu prea se hranesc, viperele incep sa vaneze intens, pentru a-si putea reface rezervele de lipide. Femelele sunt cele mai des observate, pentru ca stau mai mult la soare, unde gesteaza.
Colectarea propriu-zisa consta din: imobilizarea animalului cu batul herpetologic, direct cu pensa (in acest caz: cat mai aproape de cap ) sau poate fi prinsa de varful cozii (cu atentie) pentru a nu se intoarce sa muste. Apoi va fi pusa intr-un loc mai accesibil, poteca, drum sau loc drept. Aceasta manevra, se face cu mana indepartata de corp si miscand-o continuu, pentru a dezechilibra, animalul, care altfel poate musca.
Urmatoarea etapa este imobilizarea capului, care se face cu ajutorul pensei, cu multa atentie, pentru ca vipera poate sari sa muste. In sfarsit, odata imobilizat capul, animalul nu mai prezinta pericol, putand fi prins cu mana, imediat de dupa cap. O greseala de cativa milimetri il poate costa viata pe cel care nu se conformeaza, pentru ca vipera are gatul foarte mobil, colti veninosi si poate foarte usor sa muste de deget. Odata prinsa de dupa cap, ea poate fi studiata si pusa in sacul de panza care fiind de culoare inchisa o tine in intuneric si nu va ataca. Poate rezista fara apa cateva zile, daca temperatura este scazuta, iar fara hrana, cateva luni de zile.
Intretinerea viperelor
Intretinerea viperelor nu necesita un efort atat de-mare ca in cazul soarecilor. Odata asigurate conditiiie de mediu, este necesar hranirea lor in functie de dimensiunea, starea fiziologica si apetitul fiecarui individ. De exemplu, inainte de naparlire, animalul refuza hrana, pe cand, in primele zile dupa naparlire este foarte lacom si inghite imediat soarecele. In perioada de reproducere, de asemenea nu prea mananca. La puii de vipera si la indivizii tineri este necesar sa li se asigure o hrana corespunzatoare dimensiunii lor (pui mai mici sau mai mari de soareci). Indepartarea excrementelor din fiecare cusca se face prin punerea animalului intr-o alta cutie inchisa. Manevrarea animalului se face cu ajutorul batului herpetologic sau cu mana inmanusata, cu precautie, fara a-l brusca.
Extragerea veninului
Pentru extragerea veninului este nevoie de doua persoane: una prinde animalul de dupa cap si cu cealalta mana il pune sa muste cu coltii veninosi intr-o eprubeta sau un alt vas de sticla. Cealalta persoana tine de corpul animalului pentru a nu se zbate. Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre inapoi spre inainte, cu degetul mare si cu cel aratator. O mica neatentie poate determina schimbarea pozitiei capului animalului care, avand coltii scosi (si putandu-i misca independent), poate destul de usor sa muste degetele celui care extrage veninul.
Dr. Diana Galatanu
