In apicultura se pot obtine de la abine si alte subproduse in afara de miere cum ar fi veninul si laptisorul de matca. Proprietatilor terapeutice ale acestora le recomanda in tratarea anumitor afectiuni.
Veninul de albine este o substanta complexa, secretata de glande specializate, care concura la formarea aparatului vulnerant al albinei. Veninul de albine se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati fizice: este un lichid incolor, cu gust amar-acid, dens, cu miros particular si cu insusirea de a cristaliza repede. Este compus din proteine, saruri minerale, enzime, hormoni, uleuri eterice si alte substante volatile. Mai bine jumatate din veninul de albine brut este format din proteina activa care, la randul ei, cuprinde mai multe fractiuni: melitina, fosfolipaza si hialuronidaza. Bogatia acestor fractiuni in acizi aminati este extraordinara si in special al melitinei.
Biologia secretiei de venin are particularitatile ei, cantitatea de venin variind de la o rasa la alta, iar in sanul aceleiasi rase de la o populatie la alta si chiar de la un individ la altul. Incepand dupa 2-3 zile de la iesirea albinelor din celule, cantitatea de venin secretata de glandele anexe ale aparatului vulnerant creste de la 0,04 mg la 0,3 mg la varsta de 2-3 saptamani. De obicei, dupa varsta de de 20 de zile, glandele producatoare de venin se atrofiaza si, in mod firesc, si cantitatea de venin scade. Datorita proprietatilor terapeutice ale veninului de albine, acesta a fost folosit de mai bine de 100 de ani in diferite afectiuni si mai ales in stimularea functiei de aparare a organismului, ca urmare a influentei veninului ajuns in organism asupra sistemului neuroendocrin.
Observatiile s-au facut initial empiric constatandu-se cu aceasta ocazie ca nu toate subiectele intepate reactioneaza la fel, pe de o parte, iar pe de alta parte, unele afectiuni dispareau mai repede in urma intepaturii de albine. Pornind de la aceste constatari, in medicina populara, s-au folosit in special in afectiunile reumatice intepari directe cu ajutorul albinelor, apoi s-a trecut la o etapa superioara de extragere a veninului de albine pe scara din ce in ce mai larga. In ultimele decenii veninul de albine are o aplicatie mai larga in terapeutica medicala si se aplica sub diverse forme farmaceutice. Cea mai moderna cale de recoltare a veninului de albine consta in folosirea unor aparate prin care trece curent electric continuu sau alternativ, de joasa tensiune si care se aplica in urdinis. In contact cu albine le excita si le determina eliminarea veninului.
Printre afectiunile in care veninul de albine a dat bune rezultate amintim: bolile reumatice apoi artritele infectioase, spondiloza, diferite boli ale sistemului nervos periferic, anumite afectiuni chirurgicale, infiltratii inflamatorii, afectiuni vasculare, afectiuni oculare etc. Cu toate progresele facute pe linia studierii veninului de albine sub raportul biologiei, compozitiei chimice, actiunii farmacodinamice, recoltarii, conditionarii, dozarii si administrarii in diferite boli, sunt inca necesare studii de aprofundare. Acest produs biologic merita toata atentia sa fie studiat si ca adjuvant in prepararea unor vaccinuri. Recoltarea, dozarea si administratrea se poate face numai de specialisti: farmacisti, medici umani si veterinari.
Laptisorul de matca este un produs de secretie a glandelor faringiene ale albinelor lucratoare, destinat hranirii larvelor in primele 3 zile, a larvelor de matca pe toata perioada si a matcilor. Are o consistenta cremoasa, este de culoare alb-galbui, cu gust acrisor. Efectul extraordinar al acestui aliment asupra dezvoltarii puietului de albine, asupra determinarii formarii matcilor puietului de albine, asupra determinarii formarii matcilor din aceleasi larve din care, daca se intrerupe administrarea lui din a 4-a zi dupa ecloziune, se formeaza albine lucratoare si, mai ales efectul surprinzator pe ca il are asupra matcilor in perioada depunerii oualor a situat laptisorul de matca in centrul atentiei. Este suficient sa amintim aici ca in sezonul activ, o matca poate depune intr-o singura zi o cantitate de oua care depaseste greutatea ei corporala, perioada in care este hranita exclusiv cu laptisor de matca, care de fapt este responsabil de metabolismul extraordinar care are loc in organismul matcii. Compozitia chimica a laptisorului de matca a fost studiata de numerosi cercetatori, subliniindu-se faptul ca este bogat in aminoacizi, vitamine, hormoni, diferiti factori de crestere. In ultimul timp se acorda o mare atentie acidului hidroxi-decinoic (AHD), precum si altor componenti cu afectiuni asupra glandelor endocrine, si in primul rand, asupra corticosuprarenalelor.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
