Propolisul vine de la cuvintele grecesti “pro = pentru, polis=cetate” si ar putea fi tradus liber ca un complex de substante destinat pregatirii cuibului, mai ales in vederea iarnarii.
Albinele il recolteaza de pe diferite plante (cires, visin, plop, brad, molid, etc.) si il duc sub forma de incarcatura in cuib.
Cu ajutorul propolisului albine acopera crapaturile stupului si inconjoara cadavrele daunatorilor pe care le rapun. Intr-un daunator omorat de albine, dupa ce a fost acoperit cu propolis inceteaza procesele de putrefactie, cadavrul fiind astfel mumifiat.
Dupa ce s-a analizat compozitia acestui produs s-a constatat ca este bogat in rasini vegetale, uleiuri etirice, substante ceroase, care ii imprima printre altele si proprietati antibiotice.
Propolisul este o substanta de culoare bruna deschisa, cu nuante pana la brun -inchis si uneori cu reflexe verzui putin solubil in apa dar perfect solubil in eter si alcool.
Punctul sau de topire este la 60-70 grade, la temperatura din interiorul stupului este maleabil, dar la temperatura mediului ambiant devine casant.
De la o familie se poate recolta peste 100 de grame de propolis, care se pastreaza vase inchise pana la extragerea principiilor active.
In trecut a fost folosit mult la lustruirea mobilei si in special al viorilor. Astazi are o larga aplicare in terapeutica medicala. El si-a dovedit eficienta in nu mai putin de 200 de afectiuni, de la probleme dentare si boli respiratorii pana la boli ginecologice, boli ale pielii, boli reumatice sau ale sistemului nervos.
Capacitatile vindecatoare ale propolisului par a fi nelimitate. Propolisul are un efect antiinflamator de doua ori mai eficient decat aspirina, este poate cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut si un antibiotic cu spectru larg.
Fiind un antibiotic natural, propolisul actioneaza impotriva bacteriilor daunatoare fara sa distruga anumite bacterii benefice de care corpul are nevoie, asa cum fac alte antibiotice. De aceea se caută combinarea propolisului cu antibioticele moderne, mai ales ca propolisul pare sa potenteze efectele antibioticelor.
De remarcat ca propolisul isi pastreaza nealterata capacitatea antimicrobiana, spre deosebire de antibioticele de sinteza – fata de care bacteriile dezvolta o rezistenta treptata, ceea ce face necesara introducerea periodica de noi produse.
Propolisul contine aproximativ 55% rasini si balsamuri (derivati flavonici, acid ferulic, esteri), 30% ceruri, 10% uleiuri eterice, 5% polen. Propolisul contine fier, siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt si strontiu. Propolisul are un continut ridicat de vitaminele B, E, C, H şi P, precum si provitamina A.
Tinctura de propolis facut in casa este obtinuta prin dizolvarea propolisului brut in alcool de 96°. Se obtine astfel un lichid de culoare maron, cu o concentratie de 40% propolis. O data sau de doua ori pe zi: turnati 10-15 picaturi de tinctura de propolis peste o lingurta cu zaha. Luati continutul linguritei, mestecati-l pana cand zaharul devine lichid si apoi inghititi. Un asemenea „tratament” cu propolis ar trebui sa dureze aproximativ o luna.
VIDEO SIMILAR: http://www.youtube.com/watch?v=JdUIW3PfTV8&feature=related
