Cresterea artificiala a matcilor se bazeaza pe insusirea familiilor de albine de a creste matci din oua sau larve, atunci cand sunt orfanizate sau cand, printr-o anumita organizare a cuibului, se creeaza o stare de falsa orfanizare.
Perioada optima pentru cresterea matcilor corespunde perioadei de roire naturala a albinelor, care se caracterizeaza prin: dezvoltarea la maximum a familiilor de albine, existenta in cuib a unui numar mare de albine tinere-doici si trantori, precum si a unor rezerve abundente de miere si polen. In aceasta perioada in natura albinele gasesc cules de nectar si polen, iar timpul este calduros. In conditiile din tara noastra perioada optima pentru cresterea matcilor este luna mai-iunie. Cresterea matcilor se poate organiza insa si in perioada mai-august. In acest scop insa, in vederea obtinerii matcilor de calitate, familiile care sunt folosite la lucrarile de crestere a matcilor se intaresc cu albine tinere si se hranesc suplimentar cu sirop de zahar si turte de polen cu miere. In cazul in care in timpul cresterii matcilor apar perioade mai reci (luna mai si inceputul lunii iunie), pentru pastrarea caldurii cuibului familiilor crescatoare se impacheteaza cu materiale izolatoare.
Lucrarile de crestere a trantorilor se incepe cu 15 zile inaintea lucrarilor de crestere a matcilor. Familiile de albine care se folosesc pentru producerea trantorilor si poarta numele de ”familii-tata” se pregatesc din timp in acest scop, deoarece intre dezvoltarea si maturizarea sexuala a trantorilor si matcilor exista o diferenta de 15 zile. Incepand cresterea trantorilor inaintea cresterii matcilor, la data cand matcile neimperecheate ajung la maturitatea sexuala, in stupina exista si trantori apti pentru imperechere. Cresterea trantorilor in stupina incepe primavara, odata cu incalzirea timpului. In acest scop, in mijlocul cuibului familiilor crescatoare de trantori se introduce, la interval de 7 zile, cat un fagure inchis la culoare cu celule de trantori. Pe masura ce fagurii cu celule de trantori sunt ocupati de oua si puiet, se scot si se repartizeaza la alte familii din stupina. Paralel cu introducerea fagurilor cu celule de trantori, familiile se hranesc stimulent cu sirop de zahar si turte de polen cu miere. In cazul in care matcile ocolesc fagurii cu celule de trantori, matcile se izoleaza pe asemenea faguri intr-o rama izolator, prevazuta cu gratii despartitoare si se intensifica hranirea stimulenta a familiilor crescatoare de trantori. Lucrarile de crestere a trantorilor se continua in functie de necesarul de trantori pentru imperecherea matcilor si inceteaza cu 21 de zile inainte de a se da in crestere ultima serie de larve pentru producerea matcilor neimperecheate. Se recomanda ca pentru fiecare 50-100 matci destinate imperecherii sa existe o familie crescatoare de trantori.
Pentru lucrarile de crestere a matcilor, apicultorii folosesc doua categorii de familii de albine: familii de prasila (mame), care furnizeaza larve tinere din care se cresc matci si familii crescatoare (doici), care hranesc si ingrijesc viitoarele matci. Pentru cresterea matcilor se folosesc numai larve in varsta de 12-36 de ore. Larvele de aceeasi varsta se pot obtine pe doua cai:
- Matca din familia mama se inchide pe un fagure dintr-o rama izolator, prevazuta pe ambele fete cu gratie despartitoare in care matca depune oua. Dupa o perioada de 4 zile, pe fagure se vor gasi larve de o zi, care se folosesc in lucrarile de crestere a matcilor.
- In lipsa de izolator, cuibul familiei mama se stramtoreaza, lasandu-se numai fagurii bine ocupati cu miere, polen si puiet, avand cat mai putine celule goale. In mijlocul cuibului astfel pregatit, se introduce un fagure cu celule goale in care matca depune oua. Dupa 4 zile de la inceperea depunerii oualor, fagurele se ridica si larvele se folosesc pentru cresterea matcilor.
Pregatirea familiilor crescatoare. Familiile crescatoare sunt acele familii de albine in care sunt hranite, ingrijite si crescute larvele ce urmeaza sa devina matci. Pentru reusita lucrarilor de crestere a matcilor este necesar ca familile crescatoare sa aiba un numar mare de albine tinere (doici) si provizii bogate de miere si pastura. In vederea cresterii matcilor, organizarea familiei crescatoare se face astfel: Inainte de introducerea larvelor pentru cresterea matcilor se scot din familia crescatoare matca si toti fagurii cu puiet capacit si necapacit, iar cuibul familiei se stramtoreaza pe 4-5 faguri cu miere si pastura, in asa fel ca sa fie ocupati complet de albine. Familia astfel pregatita ramane orfana, iar dupa 6-8 ore se introduc 45-60 de larve, care urmeaza sa fie transformate in matci. In cazul in care familia orfanizata se foloseste numai pentru acceptarea larvelor, dupa care acestea se repartizeaza la alte familii, in familia crescatoare se introduce un numar mai mare de larve, pentru a fi luate in crestere (120-180), operatie care se repeta, pe masura acceptarii larvelor si trecerii lor in familiile neorfanizate. Botcile acceptate se introduc in familii neorfanizate (cu matca) in rame izolator prevazute cu gratii despartitoare si se aseaza intre fagurii cu puiet al familiei. In perioada in care botcile sunt introduse in izolator, se urmareste ca familia crescatoare sa nu aiba botci pe faguri sau matci tinere neimperecheate. In fiecare familie neorfanizata se introduc cate 15-30 botci necapacite. Dupa capacirea botcilor, in familiile neorfanizate se pot introduce, pentru a fi capacite, alte 15-30 botci. Familiile crescatoare se hranesc periodic cu 150-200g sirop de zahar si polen. Putem spune ca tehnica pregatirii larvelor in vederea cresterii matcilor se foloseste in functie de utilajele si materialele de care dispune stupina cat si de calificarea apicultorului. Procedee mai importante folosite la pregatira larvelor se bazeaza pe mutarea larvelor din celulele lor in botci artificiale sau fara mutarea larvelor in celule. Dintre procedeele de pregatire a larvelor fara transvazarea acestora din celule, mai simplu si mai usor de aplicat este procedeul prin decuparea larvelor. In acest scop fagurele cu larve de aceeasi varsta se scoate din familia de prasila (mama) si se aduce intr-o camera calda. Cu un cutit bine ascutit, incalzit in apa, se taie o portiune de fagure cu larve de o zi. Pe una din fetele fagurelui, unde se gasesc larvele, celulele se scurteaza la jumatate din inaltimea lor. Din portiunea de fagure astfel pregatita se taie fasii de cate un rand de celule si din aceste fasii se sectioneaza celule cu cate o larva. Pentru a usura manuirea botcilor capacite si folosirea lor, celulele cu larve se fixeaza pe niste pene de lemn de forma trunghiulara cu baza lata de 1,5 cm si 3 cm. Penele cu celulele fixate pe ele se infing cu partea ascutita intr-o rama cu fagure mai vechi ce are putina miere in partea de sus.
In a zecea zi de la introducerea larvelor pentru cresterea matcilor in familile crescatoare botcile se triaza. Cu aceasta ocazie botcile mici si cele cladite neregulat se inlatura din familia crescatoare. Dupa triere botcile pot fi folosite in stupina. Pentru obtinerea matcilor neimperecheate botcile se izoleaza in custi de eclozionare si se introduc in continuare in familiile crescatoare asteptandu-se eclozionarea matcilor. La 16 zile de la inceperea depunerii oualor de catre matca familiei de prasile sau dupa 12 zile de la transvazarea larvelor in familia crescatoare, matcile eclozioneaza. Dupa eclozionare matcile se triaza din nou si se elimina matcile cu defecte (fara aripi, cu membre insuficient dezvoltate), cat si matcile mici. Cu scopul de a cunoaste varsta matcilor, susa din care au fost crescute, si pentru a le identifica mai usor in familii, matcile se marcheaza aplicand pe fata dorsala a toracelui un semn distinctiv. In vederea marcarii matcile se introduc intr-un dispozitiv special in care sunt imobilizate. Imobilizarea matcilor pentru marcare se poate face si cu mana, prinzandu-se intre degetul mare si aratator al mainii stangi partile laterale ale toracelui sau picioarele. In cazul in care matcile se marcheaza direct pe fagure, acestea se imobilizeaza cu ajutorul unui capacel prevazut cu plasa. Pentru marcarea matcilor se folosesc placute de opalit sau foite de staniol de forme diferite, cat si anumite sorturi de lacuri si vopsele care se usuca intr-un timp scurt si nu sunt toxice. Vopsele se aplica pe toracele matcii cu ajutorul unui ac cu gamalie, sub forma unui punct de marimea gamaliei acului. Dupa marcare matcile se tin imobilizate pana la uscarea vopselei.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
