David Holmgren: “Multe din masurile de reducere a emisiilor de carbon sunt eficiente, dar din punct de vedere al creerii unui mediu ecologic prietenos, sunt o pierdere de timp”. David Holmgren este co-creatorul conceptul de permacultura.

Termenul de permacultura a fost lansat in anii 1970, prin noul val de ecologie moderna, care a reactionat la multe lucruri rele care s-au intamplat in lume. In contextul crizei de energie, a devenit evident ca societatea industriala a fost si este in continuare incredibil de vulnerabila atat la costuri cat si la disponibilitatea combustibililor fosili.

Permacultura a inceput prin realizarea unei arhitecturi agricole folosind principiile ecosistemelor naturale. Cuvantul permaculture a fost concentrat in “agricultura permanenta“, dar implicit a fost si o idee de cultura permanenta. Acest set de principii a aparut ca urmare a unei relatii de lucru dintre David Holmgren si Bill Mollison, care a fost materializata in lucrarea “Permacultura 1”, publicata in 1978. In anul 1980, permacultura a devenit o miscare care a cuprins intreaga lume.

Permacultura permite modificari si schimbari in functie de loc si situatie. Pentru multi oameni reprezinta productia de alimente la domiciliu pentru consumul direct, prin cultivarea impreuna a legumelor cu plantele medicinale si cu pomii fructiferi. In cadrul acestui sistem, prin proiectare, sunt integrate in sistem si unele specii de animale. Sistemul de permacultura dezvoltat de David Holmgren include metode de mentinere a fertilitatii solului care utilizeaza compostului si plantarea de copaci.

Spre suprinderea noastra astazi se pune accent mai mult pe imbracaminte si mai putin pe mancare. Azi avem imbracaminte ecologica (din lana, in, etc), inclusiv pentru urmatorii 20 de ani. Azi se pune problema mancarii nu numai pentru cei saraci dar si pentru cei care traiesc in orase prea moderne. Si asta pentruca sistemul de furnizare a produselor alimentare este extrem de vulnerabil din cauza dependentei de petrol. David afirma ca productia de alimente trebuie sa tina cont doar de resursele regenerabile.

Oamenii care traiesc in mediile de beton ale oraselor sunt in conpensatie mari consumatori de cultura. Tocmai de aceea prefera sa-si petreaca concediile si timpul liber in pensiuni turistice, in sate ecologice, in care cladirile sunt realizate din materiale naturale si care ele insele sunt opere de arta. In aceste sate arta se intoarce in viata ca o parte normala a vietii si nu ca un alt lucru de care este nevoie pentru a fi consumat.

Exista multe strategii despre cum putem schimba modul in care locuiesc cei din suburbiile oraselor, respectiv prin crearea peisajelor producatoare de alimente in gradini sau prin adaptarea cladirilor, pentru a le face mai independente (autoincalzire, autoracire, refolosirea apei colecate de pe acoperis). O alta idee conectata puternic la aprovizionarea cu alimente a locuitorilor reprezinta “comunitatea de sprijinire a agriculturii”, in care caz un grup de cetateni platesc in avans fermierilor din apropiere, pentru a primii la maxim doua zile o cutie de alimente organice proaspete. Aceasta il obliga pe agricultor sa cultive multe specii de plante, pe care consumatorul la va manca in toate anotimpurile. Acest sistem de productie dupa spusele lui David Holmgren se extinde rapid in Australia, este popular in California, si prinde in Japonia unde 5,5 milioane de familii de japonezi primesc aceste alimente direct de la agricultori.

Modul centralizat de a face lucrurile sunt cu totul ineficiente. De aceea este dificil pentru marile firme agricole, corporatii si guverne sa contribuie cu ceva la aceste programe. David este de parere ca administratiile locale vor avea un rol important pentru a facilitat permacultura. Guvernele nationale nu pot face alceva decat sa recunoasca la scara nationala problemele grave cu care se confruta, oportunitatile oferite de permacultura si sa genereze legi si politici care sa incurajeze acest mod de trai in spatiul rural.

In multe zone din lume are loc o schimbare a productiei agricole. Exista de asemenea o lupta pentru ce e mai important sa se produca respectiv: alimente pentru oameni, furaje pentru animale sau combustibil pentru masini (biodiesel, etanol). Din acest punct de vedere, Holmgren afirma ca permacultura are ca prioritate absoluta mancare pentru oameni. “Trebuie să acceptam faptul ca avem nevoie de foarte multe resurse (inclusiv oameni) pentru a muta marfurile in intreaga lume si de putini oameni pentru a muta mai putin marfurile pe plan local.” a mai spus Holmgren.

Prin permacultura refolosim deseurile casnice si nu mai suntem dependenti de intrarile care provin de la un sistem centralizat subred in situatie de criza si care nu ne poate da siguranta. Trebuie sa profitam de lucruri care sunt pe cale de disparitie dar care fac atat bine planetei, inclusiv din punct de vedere economic. Pentru asta, oamenii care fac lucruri similare, respectiv agricultura ecologica, si produse traditionale, trebuie sa se conecteze intre ei, indiferent ca sunt numai producatori sau numai consumatori. Permacultura, a mai spus David Holmgren, nu este doar o reteta de productie agricola dar si un proces de integrare a vietilor noastre in natura si comunitate, respectiv intr-un sistem sanatos si sigur. Cred ca a sosit timpul sa creem un mediu ecologic prietenos si in agricultura romaneasca.