CUVANT PENTRU NOUL AN

Detalii

Categorie: Vesnicia s-a nascut la tara

17 Decembrie 2015

Sfantul Ioan Gura de Aur: din “Predici la duminici si sarbatori”

(1 ianuarie)

Anul iti va merge bine nu cand tu vei sta beat in ziua cea dintai a lui, ci cand, atat in ziua cea dintai, cat si in cea de pe urma, si in fiecare zi, tu vei face fapte placute lui Dumnezeu.

Nu betia insenineaza, ci rugaciunea; nu vinul, ci cuvantul infranarii. Vinul starneste furtuna, cuvantul lui Dumnezeu aduce liniste. Acela aduce neliniste in inima, acesta alunga zgomotul; acela intuneca mintea, acesta lumineaza pe cea intunecata; acela aduce intristarea, care inainte era departe, acesta ridica grija, care este de fata. Caci nimic nu poate asa de tare a insenina ca invatatura intelepciunii: a pretui puţin lucrurile de acum, a tinti la cele viitoare, a recunoaste cele pamantesti ca trecatoare si a nu le socoti statornice, nici bogatia, nici puterea, nici cinstea, nici magulirile. Daca tu ai o astfel de intelepciune, atunci poti sa privesti pe un bogat fara ca sa-l zavistuiesti, poti sa ajungi la nevoie si la saracie, si totusi sa nu-ti pierzi curajul.

Crestinul nu trebuie sa praznuiasca sarbatorile numai in anumite zile, ci tot anul trebuie sa fie pentru el sarbatoare. Cum insa trebuie sa fie sarbatoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Sa praznuim nu intru aluatul cel vechi, nici intru aluatul rautatii si al viclesugului, ci intru azimele curateniei si ale adevarului” (I Corinteni 6, 8). Daca ai constiinta curata, tu serbezi in toate zilele, saturandu-te cu nadejdile cele slavite si indestulandu-te cu asteptarea bunurilor viitoare. Iar daca nu ai constiinta linistita si esti impovarat cu multe pacate, atunci poti sa tii mii de sarbatori, ca nu te vei afla mai bine decat cel ce jeleste. Caci ce-mi foloseste mie o zi senina, cand constiinta mea este intunecata?

Asadar, daca voiesti sa ai vreun folos de la Anul Nou, multumeste acum cand a trecut un an, multumeste Domnului ca El te-a adus pana aici, frange inima ta, numara zilele vietii tale si zi catre tine insuti: „Zilele alearga si trec, numarul anilor se implineste, eu am si savarsit o mare parte din cale, dar ce bine am facut? Oare, nu ma voi duce de aici desert si gol de toata dreptatea? Judecata este inaintea usii, viata mea merge spre batranete”. Acestea le cumpaneste in ziua Anului Nou, la acestea sa gandesti in curgerea anului. Sa cugetam la cele viitoare, ca sa nu ne zica cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins intru desertaciune si anii lor au trecut repede” (Psalmul 77, 37).

Aceasta sarbatoare neincetata despre care am vorbit, care nu cunoaste vreo curgere a anului si nu este legata cu vreo zi hotarata, pe aceasta poate sa o praznuiasca deopotriva saracul si bogatul. Pentru ea nu este de trebuinta nici cheltuiala si nici avere, ci numai singura fapta cea buna.Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai pretioasa decat toate comorile; o comoara netrecatoare, neschimbatoare, nesecata. Priveste cerul, cerul cerurilor, pamantul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante si tot neamul omenesc. Priveste ingerii, arhanghelii si stapaniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atat de bogat nu poate sa fie sarac, cand acest Domn este cu mila spre el.

A te veseli in astfel de zile, a avea mare indestulare intr-insele, a lumina cu faclii locurile publice si a împleti cununi, si altele asemenea, este o nebunie copilareasca. Tu esti liber de aceste slabiciuni, ai varsta crestineasca si esti cetatean al cerului. De aceea, nu mai aprinde in aceasta zi focuri in piete, ci aprinde inauntrul tau lumina cea duhovniceasca, caci „Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat sa vada faptele voastre cele bune si sa proslaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Aceasta lumina iti va face mare castig.

Nu impodobi usile casei tale, ci poarta-te bine, ca sa dobandesti din mana lui Hristos cununa dreptatii. Nu face nimic in zadar, nimic fara temei, ci toate intru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate intru slava lui Dumnezeu sa le faceti” (I Corinteni 10, 31). Tu intrebi: „Cum poate cineva sa manance si sa bea intru slava lui Dumnezeu”. Cheama un sarac, primeste printr-insul pe Insusi Hristos la masa ta, si tu ai mancat si ai baut intru slava lui Dumnezeu.

Dar El voieste ca noi, nu numai sa mancam spre slava lui Dumnezeu, ci si toate celelalte sa le facem tot asa. De exemplu, iesirea din casa si ramanerea noastra acasă. Si una si alta trebuie sa se faca pentru Dumnezeu. Cum insa putem sa le facem pe amandoua pentru Dumnezeu? Iata cum. Cand tu iesi spre a merge la biserica sa iei parte la rugaciune si la invatatura cea duhovniceasca, atunci esti intru slava lui Dumnezeu. Dar tu poti sa ramai si acasa intru slava lui Dumnezeu. Cum si in ce chip? Cand auzi zgomote, vezi neoranduieli si praznuiri pacatoase, sau vezi piata plina de oameni rai si obraznici, atunci nu iesi, nu lua parte la neoranduiala, si astfel tu ai ramas acasa intru slava lui Dumnezeu.

Voi, adeseori, sedeti la locurile voastre si vedeti trecand oameni rai si pierduti, care sunt cu sprancenele incretite si ingamfati, inconjurati de slugarnici si de lingusitori, imbracati in haine scumpe, plini de un lux desert, oameni jefuitori si lacomi de avere. Deci, daca tu vei auzi pe cineva zicand: „Iata un om fericit si vrednic de ravnit”, dojeneste aceasta vorba, jeleste si tanguieste. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru ca are un cal frumos, impodobit cu frau scump si multe slugi, o haina luxoasa si in toate zilele petrece in betie si in desfatare?”. Tocmai pentru aceea el este nenorocit si in treapta cea mai inalta vrednic de jelit. Eu vad ca voi nimic nu puteti lauda la el decat numai lucrurile cele dinafară: calul, fraul, haina, care nu fac parte din el. Spuneti, poate, oare, sa fie ceva mai saracacios, decat atunci cand calul, fraul, frumusetea hainei si multimea slugilor se admira, iar stapanul trece fara nici o lauda? Cine poate sa fie mai sarac decat cel care intru sine nu are nimic frumos, ci se impodobeste numai cu cele straine?

Podoaba si bogatia noastra cea adevarata, cea proprie, consta nu in slugi, nu in haine si in cai, ci in fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune si in fericita incredere in Dumnezeu. Iar daca tu vezi trecand un sarac, un putin-pretuit si nebagat in seama, care traieste foarte greu, dar foarte imbunatatit, lauda-l inaintea celor de fata, iar lauda ta va fi o indemnare pentru dansii, o chemare la viata cea imbunatatita si dreapta. Daca ei zic: „Acesta este ticalos si nenorocit”, raspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, caci el are prieten pe Dumnezeu, soata a vietii, fapta cea buna; el stapaneste o comoara netrecatoare, adica o constiinta curata. Cum poate sa-l vatame pe el lipsa bogatiei pamantesti, cand el are sa mosteneasca cerul si bunatatile ceresti?”. Cand tu vei vorbi asa cu dansii si ii vei invata asa, vei primi mare plata pentru lauda si pentru dojana, caci pe amandoua le faci intru slava lui Dumnezeu.

Noi putem inca sa si pedepsim intru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne suparam pe slugile si pe supusii nostri; dar cum putem sa-i pedepsim pentru Dumnezeu? Cand vezi ca sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legati cu tine s-a imbatat, ori a rapit ceva, umbla la locuri rele, nu se ingrijeste de sufletul sau, jura, minte, ocaraste-l si-l pedepseste, readu-l pe calea cea dreapta, pune-l in randuiala, si toate acestea vor fi facute intru slava lui Dumnezeu. Iar daca vezi ca el a gresit impotriva ta, si in slujba ta a fost lenes, iarta-l si tu il vei ierta intru slava lui Dumnezeu. Dar, cu parere de rau, multi fac cu totul din contra, atat cu cei cunoscuti, cat si cu slugile lor. Cand acestia pacatuiesc impotriva noastră, atunci ne facem judecatori aspri si nemilostivi; dimpotriva, daca ei au jignit pe Dumnezeu si si-au aruncat sufletele lor in pieire, noi nu pierdem nici o vorba pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie sa-ti faci prieteni. Fa-ti prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie sa-ti faci vrajmasi, fa-ti-i pentru Dumnezeu! Insa cum putem noi sa ne facem prieteni si vrajmasi pentru Dumnezeu? Sa nu cautam prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitati la masa si care ne partinesc in lucrurile cele pamantesti, ci sa ni-i castigam pe acei prieteni care totdeauna tin sufletul nostru in randuiala, ne indeamna la datoriile noastre, pedepsesc greselile noastre, dojenesc incalcarile de lege ale noastre; cand cadem, iarasi ne ridica, si prin sfat si rugaciune ajuta apropierea noastra de Dumnezeu. Dar si vrajmasi trebuie sa-si faca cineva pentru Dumnezeu. Cand tu vezi pe un om destramat, incalcator de lege, plin de pacate si de socotinte rele, care voieste sa te duca la cadere si sa te amageasca, retrage-te si fugi, precum a poruncit Hristos sa faci, cand a zis: „De te sminteste ochiul tau cel drept, scoate-l si-l arunca de la tine” (Matei 5, 29). Prin aceasta, El iti porunceste ca si pe prietenii pe care tu ii iubesti ca pe ochiul tau, si care iti sunt foarte folositori in viata, sa-i smulgi si sa-i arunci de la tine, cand mantuirea ta cere aceasta. Cand te duci in societate si trebuie ss vorbesti multe, fa si aceasta pentru Dumnezeu.

Si cand taci, sa taci pentru Dumnezeu. Cum poate insa cineva sa faca acestea pentru Dumnezeu? Cand tu, in societate, nu vorbesti cu altii despre lucruri pamantesti, despre lucruri desarte si nefolositoare, ci despre adevarata intelepciune, despre cer si iad; cand nu vorbesti nimic de prisos si fara de minte, precum: cine a dobandit o dregatorie, cine a fost pedepsit si pentru ce, cum a castigat cutare asa de mult si s-a facut asa de bogat, ce a lasat celalalt la moartea sa, pentru ce unul nu a mostenit, pe cand el socotesti ca are cea mai mare nadejde la aceasta, si altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici sa nu incepem vorba, nici cu altii sa nu vorbim despre ele. Mai vartos sa avem in vedere ca sa facem si sa vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarasi, tu poti sa taci pentru Dumnezeu atunci cand vei fi tratat cu indrazneala sau ocarat, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei ingadui cu noblete de suflet si nu vei raspunde cu nici o vorba defaimatoare.

Dar noi putem, intru slava lui Dumnezeu, nu numai a lauda si a dojeni, nu numai a ramane acasa si a iesi, nu numai a vorbi si a tacea, ci putem si a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci cand tu te vezi pe tine sau pe vreun frate cazand in pacat, jeleste si te întristeaza, si prin aceasta intristare tu vei castiga mantuirea cea fara de cainta, dupa cum zice Apostolul Pavel: „intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau” (II Corinteni 7, 10). De asemenea, cand vezi pe unul slavit, nu-l pizmui, ci multumeste lui Dumnezeu ca pentru binele tau propriu, caci El a facut asa de slavit pe fratele tau, si aceasta bucurie iti va aduce mare plata. Caci, spune mie: Poate sa fie cineva mai vrednic de jelit decat cel care pizmuieste, care, in loc de a se bucura si a trage castig din bucurie, se intristeaza cand altuia ii merge bine, iar prin aceasta intristare el totodata isi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, sa mai adaug ca noi putem si a cumpara si a vinde intru slava lui Dumnezeu? Cand? Atunci cand, de exemplu, nu cerem pret mai mare decat cel obisnuit, nu abuzam de timpurile in care toate sunt scumpe, si inca atunci dam saracilor din proviziile noastre. „Cel ce tine graul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul. Insa ce trebuie sa numar toate indeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, cand voiesc a zidi o casa, masoara din unghi in unghi cu sfoara si asa intocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afara sa nu fie nepotrivita, asa trebuie si noi, de-a pururea sa intrebuintam, ca o sfoara, cuvintele Apostolului: „Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31). Asadar, de ne rugam ori de postim, de pedepsim ori iertam, de laudam sau dojenim, de intram ori iesim, sau orice facem, toate sa fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici sa facem, nici sa graim.

Iar cuvantul Apostolului totdeauna sa-l purtam cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o arma sigura si ca pe o comoara scumpa; sa-l inscriem in inima noastra, ca noi toate sa le facem, sa le graim, sa le savarsim spre slava lui Dumnezeu, ca sa dobandim slava de la Domnul, atat aici, cat si la sfarsitul acestei calatorii pamantesti. Caci El zice: „Cine Ma cinsteste pe Mine, si Eu il voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insa nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele sa slavim totdeauna pe Tatal, impreuna cu Hristos Dumnezeul nostru, caci Lui se cuvine cinstea si slava si inchinaciunea, acum si in vecii vecilor. Amin.

• < Anterior
• Următor >