Este sezonul mustului si al vinului nou, momentul cand toti producatorii de vin se gandesc cum sa-si vanda mai bine productia din acest an si poate si pe cea veche.

 

 

 

 

 

Este momentul cand la noi se organizeaza “Zilele recoltei”, targuri nationale cu sute de participanti, cu “public larg”, cu mare zaiafet, cu dans si muzica cu multi decibeli. Efectul comercial este bunisor si de moment pentru marea majoritate, iar apoi avem de asteptat pana la anul, cand ne va apuca iar freamatul mustului si al gogosarilor si mai punem iar de niste “Zile ale recoltei” si de niste “Targuri Nationale de Vinuri”. Intre timp, mergem si luam vin imbuteliat de la supermarket sau varsat de la magazinul de vinuri din colt.

In alte parti, astfel de “Targuri de Vinuri” reprezinta o prezenta ritmica in mai multe locuri deodata, cu producatori bine selectati si certificati care sunt mandri sa-si vanda vinul in sticle cu eticheta proprie si sa garanteze pentru ceea ce scrie pe eticheta.

La Paris, Lion, Marsilia si in multe alte locuri din Franta lunile octombrie si noiembrie aduc “Saloanele de vinuri”. Un fel de targuri ca pe la noi, dar mai mici ca participare, mai selective si care garanteaza prin prezenta directa a producatorului responsabilitatea acestuia pentru ceea ce vinde.

Am vizitat un astfel de “Salon du Vin” organizat intr-o zona centrala din Paris si am ramas surprins… muzica era in surdina, nu mirosea a alcool sau must, fiecare primea un pahar de sticla la intrare cu care degusta vinul producatorilor prezenti, standurile nu aveau vita de vie agatata pe ele si nu expuneau cosuri cu struguri, mere si gutui, cu alte cuvinte, nu era ca la noi.

Roman fiind, am gandit ca in atmosfera respectiva, mare vanzare n-or sa aiba bietii oameni, dar… surpriza, se cumpara cu sacosa, cu lada si chiar se incheiau contracte pentru cantitati mai mari.

Deoarece mirosisem eu ca ceva nu e ca la noi, am stat de vorba cu doamna Virginie ESCOFFIER care impreuna cu sotul sau erau organizatorii si administratorii respectivului salon si tot impreuna conduc societatea “VINOMEDIA”.

Prezentarea doamnei Escoffier si discutia depre saloanele de vinuri din Franta mi-au aratat o cu totul alta alura si maniera de abordare a acestor evenimente:

• • la salon participa numai producatori;
  • se prezinta doar vin imbuteliat la sticla (pentru “vinul varsat” se face comanda speciala);
  • la salon sunt invitati producatori din diverse zone care isi prezinta doar vinul din productia proprie, etichetat si sigilat;
  • sunt prezenti si producatori de produse alimentare (pate, masline, carne afumata si trasa in vid, mezeluri, gemuri etc.), toate insa in forma preambalata sau ambalata cu eticheta si sigilate.

Cu acelasi profesionalism desavarsit, doamna Escoffier mi-a expus si o parte din esenta logica a unor astfel de saloane si eficienta acestora. Atunci mi-am dat seama ca de fapt, este vorba de un mod de educare a “publicului consumator”, oferindu-se accesul spre cunoasterea vinului atat celor care stiu ce vor si au deja cunostinte in domeniu, cat si celor care, cu paharul in mana, degusta si afla de la producatori elemente generale de cultura si din cultura vinului, astfel ca la iesire pot fi considerati “oenologi incepatori”.

Acesta este si cel mai mare castig: acela de a sti sa facem diferenta intre “a bea vin” si a avea cunoasterea consumului de vin.

Sa speram ca in curand vom putea sa va invitam la un astfel de salon si in Romania. 

Mihail Tudor