Frédéric James Vidal, reporterul din Estul orizontului dumneavoastra
Profesorii mei de geografie nu mi-au spus niciodata; Dictionarul meu nu s-a deschis niciodata la aceasta pagina ; Imaginatia mea nu si-a inchipuit niciodata existenta ei… A fost nevoie de hazardul unei intalniri .
2007: un cuplu de tineri pe care i-am intalnit pe litoralul Marii Negre si cu care am simpatizat; care in anul urmator au dat nastere unui baietel. O noua deplasare in Romania imi da ocazia sa merg la ei.
Poftim? Unde spuneti ca locuiti? In Transintria ! In timp ce-mi pregateam calatoria descopar aceasta enclava rusa din teritoriul Republicii Moldova. Un fel de No man’s land. O republica cu un trecut agitat si cu un prezent invizibil
Rusia a facut din aceasta republica un post de control avansat, unde armata supravegheaza Republica Moldova care cateodata ar vrea sa recupereze acest pamant. In 1992, Moldova a esuat.
12 ore de tren din Bucuresti si trec frontiera cu Moldova unde mi se pune o stampila pe pasaport. Dupa aceea iau un taxi care ma duce pana la Ribnita. Drumul a fost unul turbulent, presarat de denivelari si de gropi, dar peisajul este unul de-ti taie rasuflarea. Ajuns in Transnistria, intind din nou pasaportul, dar prietenii mei, care venisera sa ma caute, imi explica ca aici nu este viza deoarece aceasta tara nu este recunoscuta de nici o tara din lume. Primesc doar o hartie scrisa de mana, singura dovada a trecerii mele pe aici… Alucinez …
In Transinstria, timpul este ca peste tot, dar deodata am impresia ca sunt intr-o dimensiune paralela. Oamenii sunt foarte primitori si zambitori, gata sa te ajute. Locuintele sunt blocuri din beton cum vedem adesea in tarile din est, dar Ribnita ramane totusi un oras foarte verde si plin de emotii.
Acum ca ati facut cunostinta cu Transnistria, nu ezitati sa descoperiti aceasta bucata din Est, dar ramaneti vigilenti pe durata sejurului dumneavoastra. O lume paralela, care va va marca cu siguranta.
Frédéric James Vidal
