Chipul materialist al lumii, care in zilele noastre este infiltrat in diferite fatete si imbracaminti in imaginea oamenilor, nu admite existenta unei realitati nevazute sau a unei personalitati nevazute de sine statatoare pe care o putem denumi suflet sau duh.
Pentru a lamuri mai indeaproape, trebuie sa patrundem in natura pasivitatii. Pareri in legatura cu acest fenomen ne procura probabil rezultatele cercetarilor oamenilor de stiinta eruditi ai lumii. In legatura cu cercetarile asupra creierului, numele lui Wilder Penfield si Sir John Eccles, au obtinut un renume mondial. Eccles este detinător al premiului Nobel si probabil cea mai mare capacitate pe acest taram. In prezentarea cartii sale “Eul creierului” se poate acum recunoaste cat de falsa este teoria identitatii a materialistilor.
Ce vrea sa se exprime acum prin aceasta teorie? Personalitatea omului dupa aceasta teorie ar fi numai totalul descarcarii foarte complicate si de natura electrochimica a creierului. Creierul este prin urmare identic cu persoana mea. Fara creier nu exista persoana si daca creierul moare, dupa aceasta teorie se stinge si personalitatea omului.
Cei doi savanti eruditi au recunoscut insa ca aceasta parere nu corespunde realitatii. Rezultatul cercetarii lor, au adus la cunostinta ca creierul nostru se poate compara mai mult cu o masina suprasofisticata, care insa nu se poate conduce singura ci este servita de o parte nevazuta.
La acest volum mare de servire este vorba intrucatva de o persoana nevazuta. Sir Eccles o numeşte “eul insusi”.
Acesti doi cercetatori au recunoscut (lucrul acesta vrem sa fie bine formulat) ca creierul singur nu poate gandi. Ceea ce gandeste este o dimensiune a fiintei nevazute care, ca o instanta superioara, se serveste de creier ca de o masina. Creierul, in mare spus, este asemanator cu un pian. Hotarator nu este asadar pianul insusi, ci acela care il deserveste, adica acela care canta pe el. “Eul” nostru gandeste cu ajutorul creierului, asa cum un programator conlucreaza cu computerul sau.
Deci, putem deduce urmatorul lucru: nu numai duhul meu poate sa se serveasca de masinaria complicata a creierului, ci si un alt duh pur si simplu strain. Nici natura nu tolereaza aici de fapt vreo sfera neutra. Daca omul singur refuza sa intrebuinteze creierul sau, adica se transpune intr-o stare de pasivitate, atunci cineva strain, alt duh, se va servi de acest organ. Cu primul fapt se inlantuie fenomenul gandurilor de constrangere si de blestemare, hulire, defaimare. Acest duh este mult mai raspandit in zilele noastre, decat se crede general.
Oamenii nutresc ganduri, imagini, inspiratii impotriva vointei lor, literalmente impuse cu sila. Crestini care s-au intors la Dumnezeu din starea de drogati, pot sa istoriseasca despre acest lucru, cum la inceput ei erau chinuiti de presiuni, de inchipuiri nedorite, ca si de sclipiri de imagini din trecut.
David Hunt a formulat acest lucru in felul urmator: Sir John Eccles, detinator al premiului Nobel si cunoscut in lumea intreaga, a caracterizat creierul ca fiind o masina pe care si un duh poate sa o deserveasca. In mod normal personalitatea mea este “duhul” care se serveste de creierul meu. Daca insa eu cedez in deplina cunostinta, adica predau de buna voie controlul unei puteri pe care un spiritist sau un initiator in meditatie o numeste putere cosmica sau “medium“, atunci nimic nu impiedica acest “duh” nou ca sa manuiasca creierul meu si sa suscite prin aceasta evenimente care par foarte reale, insa nu sunt posibile.
Un misionar care a lucrat catva timp in India, mi-a istorisit mie personal: daca cineva merge in India la o ghicitoare, ea spune in primul rand: “Goleste-ti mintea!”. Astazi se aude tot mai adesea despre guru, invataturi meditative, terapeuti, grupe care se ocupa cu dinamica si alte propuneri ca: “Deschide-te”, “Lasa-te sa cazi”, “Goleste-te, afunda-te”, “Lasa-te sa aluneci”, etc. In afară de acestea hipnotizorul sau spiritistul cere sa te predai pur si simplu in mod pasiv unei alte vointe sau duh. Acest lucru il spune orice hipnotizor, ca el nu poate sa reuseasca nimic, daca cineva in mod voit i se împotriveste in mod activ.
A urma pe Isus si rugaciunea sunt tocmai opusul absolut al propunerilor mai sus amintite. In Biblie ni se spune: Luptati, cereti, cautati, bateti, urmariti, impotrivii-va, fugiti, apropiati-va de Dumnezeu, deci opusul pasivitatii este vegheati sau fiti treji.
Aceste doua fapte de baza trebuie aici in mod special sa fie puse fata in fata. Duhul Sfant lumineaza mintea si activeaza vointa noastra, duhul inselator insa intrerupe mintea si actioneaza – dupa cat de diferita este infiltratia – in mod puternic constrangerea.
Duhul Sfant te face veghetor, duhul inselator te face pasiv.
Duhul Sfant influenteaza inima omului (Romani 5:5), duhul care rataceste se foloseste de trupul omului (de firea veche).
Duhul Sfant actioneaza controlul de sine. In Galateni 5:22 sunt enumerate roadele Duhului, intre care este amintita si roada “enkrateia” adica infranarea poftelor, care poate sa fie redată cu alte cuvinte si prin controlul de sine. Duhul inselator cauta el sa aiba controlul direct, Duhul Sfant insa lucreaza in asa fel ca eu sa fiu capabil sa manuiesc tot mai bine aceasta masinarie, ca sa pot gandi tot mai lamurit, insa El niciodata nu va face direct intreruperea. Acest lucru ar tine de domeniul constrangerii.
Dumnezeu insa respecta oranduirea Sa in creatie si S-a marginit aici pentru ca El Isi iubeste creatia Sa si nu vrea sa-l manipuleze pe om.
Autor: Alexander Seibel
Fragment din cartea: „SUBTILA SEDUCERE A BISERICII”
