Lucia, care apartinea unei familii bogate din Siracusa, Sicilia (Italia) dupa moartea tatalui a ramas singura cu mama ei, Eutichia, care era lipsita de vedere.
Aceasta, dorind sa-si stie fiica la adapost de griji si primejdii, a promis-o de sotie unui tanar nobil din oras. Deoarece in sufletul sau Lucia facuse juramant de a ramane fecioara pentru toata viata din dragoste fata de Dumnezeu, pe mama sa, a rugat-o sa amane nunta si impreuna sa faca o vizita la mormantul Sfintei Agata din Catania, tanara fecioara care cu cincizeci de ani in urma incoronase printr-o moarte glorioasa credinta si dragostea ei fata de Cristos. Din acest pelerinaj, Eutichia s-a intors deplin vindecata si drept recunostinta i-a permis Luciei sa-si urmeze calea aleasa si sa imparta saracilor zestrea bogata pregatita pentru ea.
Logodnicul a denuntat-o procurorului Pascasius ca este crestina. La amenintarea judecatorului ca o va trimite in lupanar (bordel) ca sa fie dezonorata, Lucia a raspuns: “Trupul este intinat numai atunci cand consimte sufletul”. Domnul cetatii a poruncit sa o duca in casa de desfrau, ca sa fie necinstita. Prin harul lui Hristos insa a ramas curata; au tabarat multi asupra ei, dar n-au putut sa o miste din locul in care se proptea. Plini de furie au inceput sa o loveasca, sa arunce peste ea smoala topita si ulei incins, iar in cele din urma i-au strapuns gatul cu o sabie. In tot acest timp, tanara neinfricata nu a incetat sa repete crestinilor adunati in jurul ei ca datoriile fata de Dumnezeu sunt mai presus decat obligatiile fata de oameni; simtind ca este aproape de sfarsit, Lucia si-a marturisit inca o data credinta; toti cei din jur au raspuns “Amen”, iar sufletul ei curat si-a luat zborul spre lacasurile ceresti. Aceste fapte s-au petrecut, in timpul imparatului Diocletian, pe la anul 303.
Cantecul Sfintei Lucia
Noaptea merge cu pasi grei in jurul curtii si al hambarului; parasit de soare, pamantul ca un ou este clocit de umbre. Atunci in casa noastra intunecata, Cu lumini aprinse urca Sfanta Lucia, Sfanta Lucia.
Noaptea se apropie mare si muta, acum se aud bataile aripilor sale in toate camerele tacute, murmur ca de aripi.
Iata, in pragul casei noastre sta imbracata in alb cu lumini in par Sfanta Lucia, Sfanta Lucia. Intunericul va pleca in curand din toate vaile pamantului de indata ce ea ne spune un cuvant minunat.
Ziua va rasari din nou din cerul rozaliu.
Sfanta Lucia, Sfanta Lucia.
Lucia, care apartinea unei familii bogate din Siracusa, dupa moartea tatalui a ramas singura cu mama ei, Eutichia, care era lipsita de vedere.
Aceasta, dorind sa-si stie fiica la adapost de griji si primejdii, a promis-o de sotie unui tanar nobil din oras. Deoarece in sufletul sau Lucia facuse juramant de a ramane fecioara pentru toata viata din dragoste fata de Dumnezeu, pe mama sa, a rugat-o sa amane nunta si impreuna sa faca o vizita la mormantul Sfintei Agata din Catania, tanara fecioara care cu cincizeci de ani in urma incoronase printr-o moarte glorioasa credinta si dragostea ei fata de Cristos. Din acest pelerinaj, Eutichia s-a intors deplin vindecata si drept recunostinta i-a permis Luciei sa-si urmeze calea aleasa si sa imparta saracilor zestrea bogata pregatita pentru ea.
Logodnicul a denuntat-o procurorului Pascasius ca este crestina. La amenintarea judecatorului ca o va trimite in lupanar (bordel, casa de toleranta) ca sa fie dezonorata, Lucia a raspuns: “Trupul este intinat numai atunci cand consimte sufletul”. Domnul cetatii a poruncit sa o duca in casa de desfrau, ca sa fie necinstita. Prin harul lui Hristos insa a ramas curata; au tabarat multi asupra ei, dar n-au putut sa o miste din locul in care se proptea. Plini de furie au inceput sa o loveasca, sa arunce peste ea smoala topita si ulei incins, iar in cele din urma i-au strapuns gatul cu o sabie. In tot acest timp, tanara neinfricata nu a incetat sa repete crestinilor adunati in jurul ei ca datoriile fata de Dumnezeu sunt mai presus decat obligatiile fata de oameni; simtind ca este aproape de sfarsit, Lucia si-a marturisit inca o data credinta; toti cei din jur au raspuns “Amen”, iar sufletul ei curat si-a luat zborul spre lacasurile ceresti. Aceste fapte s-au petrecut, in timpul imparatului Diocletian, pe la anul 303.
Cantecul Sfintei Lucia
Noaptea merge cu pasi grei in jurul curtii si al hambarului; parasit de soare, pamantul ca un ou este clocit de umbre.
Atunci in casa noastra intunecata,
Cu lumini aprinse urca Sfanta Lucia, Sfanta Lucia.
Noaptea se apropie mare si muta, acum se aud bataile aripilor sale in toate camerele tacute, murmur ca de aripi.
Iata, in pragul casei noastre sta imbracata in alb cu lumini in par Sfanta Lucia, Sfanta Lucia.
Intunericul va pleca in curand din toate vaile pamantului de indata ce ea ne spune un cuvant minunat.
Ziua va rasari din nou din cerul rozaliu.
Sfanta Lucia, Sfanta Lucia.
