Telul vietii credinciosilor crestini, este sa ajungem in cele din urma in varful scarii. Urcusul pe aceasta scara se aseamana cu urcusul pe muntele Tabor, caci pe oricare versant am urca, acolo sus, ne asteapta Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu bratele deschise. Toti crestinii indiferent de confesiune isi doresc acelasi lucru: MANTUIREA !
De aceea trebuie sa lucram cu frica si cutremur la mantuirea noastra. (Filipeni 2;12)
In mod sigur, toti oamenii care au trait sau traiesc pe acest pamant, si-au pus sau isi vor pune, mai devreme sau mai tarziu, in mod inevitabil, intrebarea: “CARE ESTE ROSTUL VIETII OMULUI PE ACEST PAMANT?”
Pe pamant suntem straini si calatori, in lacrimi ne nastem si tot in lacrimi murim. Cel mai important lucru este acela de a sti de unde venim si incotro mergem, caci altfel suntem ca o corabie fara carmaci.
Viata pe acest pamant se prezinta – dupa cum ne marturisesc Sfintii Parinti, asemenea unei punti peste un fluviu urias. PUNTEA ACEASTA A FOST FACUTA SA NE AJUTE SA TRAVERSAM FLUVIUL SI NICIDECUM SA NE FACEM CASA PE EA, adica sa ne instalam confortabil, uitand ca, de fapt, noi trebuie sa mergem mai departe.
Cu alte cuvinte, pe punte vom ramane putin timp si trebuie sa privim mereu taramul minunat de dincolo de ea, unde trebuie sa ajungem si unde este patria noastra definitiva. Aceasta este nenorocirea, caci milioane de oameni care traiesc astazi, nu sunt capabili sa vada, sa creada ca dincolo de aceasta viata, exista o lume in care vom intra si in care vom trai vesnic. Deci, exista foarte multi oameni care staruie in a crede ca viata este un scop in sine.
Viata noastra se inscrie deci intre LEAGAN SI MORMANT, fiind jalonata de aceste doua mari necunoscute, NASTEREA SI MOARTEA.
Amandoua se petrec fara voia noastra, pentru ca nu am fost intrebati, nici daca vrem sa ne nastem si nu vom fi intrebati, nici daca vrem sa murim. Hotararea o ia ALTCINEVA! Ieri am fost embrion, maine vom fi tarana.
De fapt, viata pamanteasca a oricarui om se compune dintr-o serie de scopuri omenesti provizorii, puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung, altele pe termen scurt si cei mai multi dintre oameni se lasa inselati de idealuri marunte, scopuri nesemnificative.
Daca privim in jurul nostru, vedem oameni care considera ca scopul vietii lor este CRESTEREA SI EDUCAREA COPIILOR. Cresterea si educarea copiilor nu este un scop in sine, ci o indatorire sfanta a parintilor.
BETIVII considera ca scopul vietii lor este bautura, dar se inseala, si dracul betiei ii duce in intuneric.
HOTII fura zi si noapte. Dar si ei merg in intuneric, si dracul furtului rade de ei.
LACOMII traiesc sa se imbogateasca, dar si de acestia rade un alt drac, al lacomiei, si-i duce tot in iad.
DESFRANATII sunt pacaliti de un drac foarte aprig, acela al curviei si sunt si ei inselati, cand considera ca scopul vietii lor este desfranarea trupeasca sau, cum se spune modern, sexul. Se stie ca Dumnezeu a binecuvantat, a consfintit casatoria cand a zis: “Cresteti si inmultiti-va” (Facerea 1;28), dar El ne-a poruncit aceasta pentru perpetuarea neamului omenesc si nicidecum ca scop in sine, cum cred unii oameni.
Parerile cu privire la scopul vietii sunt foarte diversificate:
Nicolae Iorga spunea asa: “Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traim”. Bine si frumos spus, dar nu ne descopera totusi sensul vietii.
Mircea Eliade în “Istoria ideilor si credintelor religioase” spune: “A fi om, sau mai degraba a deveni om, inseamna in primul rand, a fi religios”. Dar nici el nu ne descopera sensul vietii.
Mihai Eminescu, marele nostru poet, spunea: “Ne nastem spre a muri si murim spre a ne naste”.
Dar cel care defineste scopul existentei umane este un sfant, Sfantul Serafim de Sarov, care zice: “SCOPUL VIETII NOASTRE CRESTINESTI ESTE MANTUIREA !
Sursa: www.parohiamacin4.org
