Spunand ca Maria este Neprihanita spunem despre ea ca a venit in lume deja plina de toate harurile.
In acest cuvant se afla explicatia la tot ceea ce este Maria: “Bucura-te, tu, cea plina de har, Domnul este cu tine”.
Cuvantul har are doua semnificatii. Poate sa insemne favoare, iertare, amnistie, ca atunci cand spunem despre un condamnat la moarte ca a obtinut har. Dar poate sa insemne si frumusete, fascinatie, vrednica de iubire. Lumea de astazi cunoaste bine acest al doilea sens al harului, mai mult, este singura care il cunoaste.
Si in Biblie cuvantul har are aceste doua semnificatii. Indica inainte de toate si mai intai favoarea divina gratuita si nemeritata, care, in prezenta pacatului, se traduce in iertare si milostivire; dar indica si frumusetea care deriva din aceasta favoare divina, ceea ce noi numim starea de har.
In Maria gasim aceste doua semnificatii ale cuvantului har. Ea este “plina de har”, inainte de toate pentru ca a fost obiectul unei favori si al unei alegeri unice, a fost si ea “gratiata”, adica mantuita in mod gratuit de harul lui Cristos. (Ea a fost ferita de pacatul stramosesc, “in vederea meritelor lui Cristos”!). Dar este “plina de har” si in sensul ca alegerea lui Dumnezeu a facut-o stralucitoare, fara pata, “toata frumoasa”, “tota pulchra“, asa cum canta Biserica in sarbatoare.
Daca Neprihanita Zamislire este sarbatoarea harului si a frumusetii, ea are ceva foarte important sa ne spuna astazi. Frumusetea ne atinge pe toti, este una din parghiile cele mai profunde ale actiunii umane. Iubirea fata de ea ne uneste pe toti. Putem sa nu fim de acord cu privire la ce anume este frumos, dar toti suntem atrasi de frumusete. “Lumea va fi salvata de catre frumusete”, a spus Dostoevski. Insa, trebuie sa mai adaugam, lumea poate sa fie si pierduta de catre frumusete.
De ce, atat de des, frumusetea se transforma intr-o capcana mortala si in motiv de delicte si de lacrimi amare? Pentru ce atatea personificari ale frumuseţii, incepand de la Elena lui Homer, au fost motivul atator dolii si tragedii inumane si atator moderne mituri ale frumusetii (ultimul este cel al lui Marilyn Monroe) au sfarsit asa de trist?
Pascal spune ca exista trei ordine de maretie – sau categorii de valori – in lume: ordinea trupurilor si a lucrurilor materiale, ordinea inteligentei si a geniului si ordinea bunatatii sau sanatatii.
Fac parte din prima ordine forta, bogatiile materiale; fac parte din a doua ordine geniul, stiinta, arta; fac parte din al treilea nivel bunatatea, sfintenia, harul.
Intre fiecare din aceste niveluri si urmatorul exista un salt de calitate destul de infinit. La geniu nu adauga si nu ia nimic faptul de a fi bogat sau sarac, frumos sau urat; maretia sa se plaseaza pe un plan diferit si superior.
In acelasi mod, la sfant nu adauga si nu ia nimic faptul de a fi puternic sau slab, bogat sau sarac, un geniu sau un analfabet: maretia sa se plaseaza pe un plan diferit si infinit de superior. Compozitorul Gounod spunea ca o picatura de sfintenie are valoare mai mare decat un ocean de geniu..
Tot ceea ce Pascal spune despre maretie in general se aplica si la frumusete. Exista trei feluri de frumusete: frumusetea fizica sau a trupurilor, frumusetea intelectuala sau estetica si frumusetea morala si spirituala. Si aici, intre un plan si urmatorul exista un abis.
Frumusetea Mariei Neprihanite se plaseaza pe al treilea plan, cel al sfinteniei si al harului si, mai mult, constituie, dupa Cristos, culmea. Este frumusetea interioara, formata din lumină, din armonie, din corespundere perfecta intre realitatea si imaginea pe care o avea Dumnezeu cand a creat femeia. Este Eva in toata stralucirea si perfectiunea sa, “noua Eva”.
Poate ca noi, crestinii, dispretuim frumusetea sau ne este frica de ea, in sensul obisnuit al termenului? Nicidecum. Cantarea Cantarilor celebreaza aceasta frumusete in mireasa si in mire, cu entuziasm de nedepasit si fara complexe. Si ea este creatie a lui Dumnezeu, mai mult, este insasi floarea creatiei materiale. Insa spunem ca ea trebuie sa fie mereu o frumusete “umana” si, de aceea, reflexie a unui suflet si a unui spirit. Nu poate sa fie injosita la rangul de frumusete doar animala, redusa un simplu stimulent pentru simturi, la un instrument de seducţie, la sex appeal. Ar fi o dezumanizare a ei.
Cu totii putem face ceva pentru a transmite generatiilor care vor veni o lume un pic mai frumoasa si mai curata, alegand macar bine ceea lasam sa intre in casa noastra si in inima noastra, prin fereastra ochilor. Ceea ce a fost pentru Maria punctul de plecare in viata este pentru fiecare credincios punctul de sosire. De fapt, si Biserica este chemata sa fie intr-o zi “fara sa aibă vreo pata sau rid sau ceva asemanator, ci sa fie sfanta si neprihanită” (Ef 5,27).
Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Sursa: www.predici.cnet.ro
