Odata, pe cand
ma aflam unde ma aflam (India), un misionar strain a venit la mine si mi-a
spus: “Sunteti un om bun, dar nu sunteti o buna crestina”.
I-am zis: “De ce?”
“Fiindca
sunteti aici de atata vreme si vorbiti doar in engleza. Ce limbi ale bastinasilor
ati invatat?”
I-am raspus: “N-am izbutit sa invat nici o limba a locului, fiindca calatoresc
foarte mult dintr-un loc in altul. De indata ce invat un dialect, cei din jur incep
sa vorbeasca altul. Am invatat sa spun doar ‘Buna dimineata’ si ‘Buna seara’. Nimic altceva”.
“Aaa,
nu sunteti crestina. Cum puteti evangheliza? Toti catolicii si protestantii invata
dialectele locale ca sa poate face asta…”
Atunci mi-am
zis: “Doamne, da-mi un raspuns pentru el”. Am
cerut aceasta din toata inima, si apoi i-am spus: “Ah,
am uitat! Stiu cinci limbi.”
“Cu
adevarat? Care
sunt acestea?”
“Cea
dintai limba este zambetul; cea de-a doua, lacrimile. Cea de-a treia este a mangaia.
Cea de-a patra este rugaciunea, iar cea de-a cincea este dragostea. Cu aceste cinci limbi ma plimb in toata lumea.”
Atunci el s-a
oprit ai mi-a zis: “O clipa. Puteti sa repetati, ca sa notez ce ati spus?”
Cu aceste cinci
limbi poti calatori in tot pamantul, si toata lumea va fi a ta. Iubeste-i pe toti
ca pe tine insuti – fara sa-ti pese de religie sau rasa, fara sa-ti pese de
nimic.
Peste tot sunt
oameni ai lui Dumnezeu. Nu poti sti niciodata daca cineva pe care-l vezi astazi
va ajunge maine sfant.
Maicuta Gavrilia (Papaiannis)
