A fi sincer este…..BINE ?.……sau…..este ….RAU?… in fine este caracteristica unor persoane de-a spune cu adevarat ceea ce gandesc. Suntem un popor de sincer declarati: sinceri de dreapta, sinceri de stanga, ce mai! Sinceri de sinceri iar pentru generatia mai tanara: sinceri cool.

Aceasta trasatura de apreciat la unele persoane, asa in general (ca de altfel totul in aceasta tara), ne face atat de sinceri pe toti incat sinceritatea noastra a devenit o banalitate, o sinceritate nationala si nu stiu cum se face ca toti cei care au cate ceva de ascuns simt nevoia de-a apela la sinceritate.

Ca simpli cetateni a unei urbe cu tot felul de probleme, ne simtim agasati de atata sinceritate afisata, de sinceri profesionisti pe care sincer ii doare-n………. de grija comunitatii care spre norocul lor este sincera…in GENERAL.. asa ca sinceritatea nu poate fi interactiva.

Desi pare obsesiv, abordarea acestei probleme printr-o analiza serioasa nu este de neglijat, existand pericolul ca aceasta comunitate in spatele careia ne ascundem adevaratul chip sa nu mai fie in stare sa deosebeasca binele de rau, si invers. Sunt caracteristici umane cum ar fi atat de banalele trasatori ale unor indivizi (era sa spun…. certati cu legea) de-a fi sinceri cu adevarat, sau doamne fereste! si mai rau:, sa vezi si sa nu crezi!: CINSTITI, taxati ca naivi, de catre multi dintre noi, ca sa nu mai vorbim de cei care si numara agoniseala pe culmile sinceritatii si care ii considera: PROSTI DE-A BINELEA.

Natura a facut rau ca, pe un mare numar dintre noi, ne-a inzestrat cu acest minunat mod de comunicare, prin viu grai, dandu-ne posibilitatea de-a ascunde ganduri in spatele vorbelor. Si in fond fiecare se manifesta după cum ii e felul si nu stim daca oglinda in fata evidentei ne limpezeste realitatea dupa cum spunea Shakespeare: