Vezi-Doamne: hotul are un singur pacat – furtul – in vreme ce pagubasul care ocaraste in urma lui se umple de mult mai multe pacate: se manie, pacatuieste cu gura, pacatuieste chiar si cu parul.

 

Viclean şi pernicios, proverbul ar trebui pur si simplu sanctionat cu nerostirea. Este limpede ca lumina zilei ca incearca sa deturneze (prin ignoratio elenchi) atentia, de la pacatul furtului la prezumtivele vini ale pagubasului.

 

Cu siguranţă, autorii acestei ziceri sunt chiar hotii. De ce au nascocit-o, este limpede: de frica blestemelor. Hotii au, inevitabil, constiinte incarcate, si atmosfera launtrica sumbra e viscolita necontenit de teama de blesteme. O teama cu totul intemeiata: experienta milenara a oamenilor arata ca hotii mor saraci, mor prematur, mor singuri si in mizerie. Cu alte cuvinte, ca ii ajung blestemele si ii lovesc. De aceea, hotii s-au gandit (hoteste) sa ii convinga pe pagubasi ca e pacat sa blestemi…Nimeni nu contesta ca e pacat sa blestemi: dar, din nefericire pentru hoti, daca pagubasul isi face pacat si-l blestema pe cel care l-a furat, si acest pacat revine tot hotului. Hotul raspunde de toate pacatele pe care le starneste in urma. Este vinovat pe toata linia. Asadar, cine comite pacatul furtului este si blestemat si pacatos. Iar proverbul de mai sus este pur si simplu imoral.

 

Cinste, necinste, furt. Un ava din pustia Egiptului se intorcea la chilie, insotit de ucenicul sau. La un moment dat, ucenicul, ramas putin in urma, a venit in fuga langa batran si i-a aratat o punga cu galbeni. „Ava, uite ce am găsit!”.

„E punga ta?” l-a intrebat acesta.

„Nu” a raspuns ucenicul.

„Atunci de ce ai ridicat-o de jos? Du-te si pune-o la loc!”

 

Cinstea crestinului trebuie sa fie completa, scrupuloasa, necrutatoare. Principiul este foarte simplu: de lucrul unei alte persoane nu te atingi fara asentimentul proprietarului. Acesta este, de altfel, mesajul transmis de batranul din Pateric. Dar pe langa invatatura directa, ava l-a invatat pe ucenicul sau si altceva: puterea launtrica de a fi cinstit este o esentiala lucrare duhovnicească. Un om cinstit, oricat de umil, este o fiinta nobila si verticala, dupa cum un om necinstit este, indiferent de rang, un ignobil si un dezonorat. O persoana morala este mai intai de toate o persoana cinstita. In continuarea aceleiasi idei, pentru ca harul divin sa lucreze asupra cuiva este nevoie mai intai de toate ca persoana respectiva sa fie onesta launtric. Necinstitii sunt opaci la har si cu timpul ajung sa lupte impotriva lui.

 

Furtul reprezinta cea mai brutala forma de necinste si, mai mult decat alte pacate, dezvaluie vicii grave si un caracter periculos. Cel dedulcit la furt este deopotriva fatarnic, lacom, nerusinat, violent, dispretuitor, lenes, hedonist, labil, mizantrop. Apoi, de la hot pana la lotru adesea distanta o fac doar circumstantele. Daca o persoana este destul de decazuta ca sa fure, atunci este capabila si de alte lucruri oribile; uneori e nevoie numai sa–si bage nefartatul coada.

 

Sa retinem si paradoxul Scripturii care ne spune ca Iuda, apostolul cazut, a fost un hot – dar si ca primul mantuit al Domnului a fost talharul din dreapta. Indurarea lui Dumnezeu se deschide tuturor pacatosilor, dar numai in prezenta cinstei launtrice: „Si noi pe drept, ca noi primim cele cuvenite pentru faptele noastre, dar Acesta n-a facut nici un rau”(Lc, 23,41).

 

In sfarsit, necinstea sociala duce la proliferarea furtului si a hotilor si astfel coeziunea marilor unitati umane se distruge. (Un factor agravant – dar aceasta este o alta discutie – este prevalenta economicului asupra celorlalte sectoare ale societatii, deoarece performerismul individualist si criteriile concurentiale sunt nu doar imorale, ci de-a dreptul demonice. In ceea ce priveste subiectul nostru, sa spunem ca ele incurajeaza fatis necinstea si furtul.) Cum ansamblul romanesc pare ca se dezintegreaza – emigratia, tendintele centrifuge, amandoua invocand existenta unui furt generalizat – poate ca ar trebui ca romanii sa pretuiasca mai mult cinstea si sa puna la inima respectarea in duh si litera a poruncii a opta: Nu vei fura.

 

Autor Preot Eduard Ioan Raduna

 

 

Sursa: www.constiintaortodoxa.ro