Povete in proza si versuri scrise de parintele Pr. Stavr. RADU BOTIS, care ne ajuta sa trecem mai usor peste necazurile si rautatile pricinuite de cei care conduc si iubesc lumea.
“Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru”, zice Domnul. Deci te intoarce la Dumnezeu din toata inima ta, lasa la o parte lumea aceasta cu atatea pacate pentru ca atunci numai, sufletul tau va gasi linistea atat de dorita.
De ce te framanti cu lucruri trecatoare, gandeste-te in permanenta la mantuirea sufletului si atunci vei vedea imparatia lui Dumnezeu pogorandu-se inlauntrul tau. Imparatia lui Dumnezeu este liniste si bucurie in Duhul Sfant.
Domnul Iisus va veni la tine binecuvantandu-te daca va gasi in sufletul tau loc pentru El, linistea adusa de El este nesfarsita iar bunavointa Sa nespus de mare.
Pregateste-ti inima pentru Domnul, suflet credincios caci El vrea sa vina si sa locuiasca inlauntrul tau. El spune: “De ma iubeste cineva, acela pazeste poruncile mele, si Eu voi veni la el si voi locui…”. Lasa pe Iisus ca sa intre in inima ta, El va priveghea purtand grija de tine, oamenii sunt schimbatori dar El ramane in veac mereu langa tine.
Nu te intrista cand cineva ti se impotriveste ori se ridica asupra ta; cel care astazi este cu tine, maine se poate ridica impotriva ta, asa sunt oamenii, schimbatori precum vantul. Dar tu pune-ti nadejdea in Dumnezeu, El va raspunde in locul tau facand ce este mai bine pentru tine.
Pentru ce te uiti in jurul tau? Aici nu este loc de odihna pentru tine, casa ta este in ceruri, asa ca nu te uita la lucrurile de pe pamant decat numai in treacat, nu te lipi de nimic din lumea aceasta ca nu cumva sa ajungi sluga a pacatului si sa te prapadesti.
Gandul tau sa fie pururea la Cel Prea Inalt si rugaciunea ta sa se ridice la ceruri, intareste-te in vremi de suferinta, rabda cu usurinta gura celor ce graiesc nedreptati.
Domnul Iisus Hristos a fost batjocorit de oameni în lumea aceasta fiind parasit in mijlocul celor mai grele chinuri. El a fost chinuit si batjocorit pentru ca omul sa fie rascumparat din pacatul neascultarii. El a avut dusmani si oameni care ii doreau raul, tu ai vrea sa ai numai prieteni si binefacatori? Cum vrei sa primesti cununa indelungii rabdari daca nu ai iesit biruitor din toate încercãrile? Sufera deci impreuna cu Iisus si pentru Iisus daca in tine exista dorinta de a imparati alaturi de El.
Daca ai fi inteles viata launtrica a lui Iisus si daca ai fi gustat numai o farama din iubirea Lui cea mare, atunci nu te-ai mai gandi nici la prieteni, nici la vrasmasi. Dimpotriva, te-ai bucura de ocarile primite, caci dragostea lui Iisus te face sa nu mai tii la tine.
Cine iubeste pe Domnul si cine iubeste adevãrul, cine s-a dezlipit de poftele trupesti si cine a uitat de el insusi, acela doar se poate apropia de Dumnezeu, putandu-se odihni langa El chiar din viata aceasta.
Omul care este intelept pretuieste lucrurile asa cum este necesar a fi pretuite, el asculta mai mult de Dumnezeu decat de oameni. Cel care nu se framanta cu ganduri desarte, ci se ingrijeste numai de propriul suflet, acela poate sa se indeletniceasca cu ceea ce este placut Domnului care s-a jertfit pentru noi.
Crestinul adevarat isi strange usor puterile sufletului sau, caci el niciodata nu le-a risipit pe toate. Munca si grijile vietii de toate zilele nu il tulbura cu nimic caci se invoieste cu toate nevoile care vin asupra lui. Cel care si-a hotarat drumul sufletului sau, acela nu se framanta cu binele ori cu raul pricinuit de altii; nimeni nu iti poate face raul pe care ti-l faci tu insuti.
Daca ai fii asa cum trebuie sa fii, adica bun si curat ai simti ajutorul, sporul si desavsrsirea ta. Adesea esti tulburat cu lucruri de nimic, lucruri care iti produc suparari; si acestea ti se intampla pentru ca nu vrei sa rastignesti poftele trupului si sa renunti la desertaciuni. Nimic nu intuneca mai mult inima omului decat poftele trupului si doar daca le curmi te vei putea gandi la Dumnezeu şi vei putea gusta mereu din bucuriile sufletesti.
Smerenia
Sa nu pui niciodata pret nici pe prieteni si nici pe dusmani, in tot ceea ce faci trebuie sa ai grija ca Dumnezeu sa ramana in preajma ta; pastreaza-ti cugetul curat si El te va apara pretutindeni caci rautatea omeneasca nu poate sa vateme pe cel care crede in Domnul. Daca te vei obisnui sa taci si sa rabzi, Dumnezeu va fi langã tine, deci lasa-te in voia Lui si vei primi ajutor dandu-te pilda de smerenie tuturor.
Cel care isi recunoaste pacatele, usor potoleste pe altii si se impaca lesne cu cei pe care i-a suparat caci Dumnezeu ajuta pe cel ce este smerit si il fereste de nevoi, se coboara la el umplandu-l de daruri iar din umilinta il ridica la marire. Celui smerit ii descopera tainele Sale iar sufletul ii este linistit pentru ca nadajduieste intotdeauna in Purtatorul (Proniatorul) si Aparatorul Domn Iisus Hristos.
Vorbeste Doamne, clipele se scurg
Si cerul parca-i mai sarac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Cand totul se invesmanta in amurg.
Vorbeste Doamne, vremea e putina
Cararea se ingusteaza tot mai mult
As vrea cat mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie in surdina.
Si de-as mai vrea sa ma rasfat o vreme
Cu lumea pironita-n pamantesc,
Adu-mi aminte de-un taram ceresc
Lipsit de inguste, sumbre teoreme.
Nu inceta Prea Bune sa-mi vorbesti
In asta lume atat de trecatoare,
Cuprinsa-n cea din urma incercare
Pierzaniei, in lucruri nefiresti.
Pr. Stavr. RADU BOTIS
