Actiunile durabile au loc atunci cand ne abandonam vietii si nu-i opunem bariere ale intelectului si ale afectivitatii. Noi romanii suntem sclavii meschinariei si sentimentalismului. Prin aceasta sclavie, punem bariere si ii interzicem lui Dumnezeu sa ne ajuta, ca sa ne dezvoltam al saptelea simt, numit intuitie.

.

 

 

 

 

 

 

 

Viata

Viata este energie psihica, fizica, mentala si omul trebuie sa participe constient la evolutia lui. Aceasta energie se numeste dragoste fata de Dumnezeu si fata de Univers in care suntem niste fiinte trecatoare. Prin dragoste traim si muncim intr-o proprie viteza, perceptie si respiratie. Dragostea devine puntea proprie intre materia care este pamantul si Dumnezeu. Traim clima luminoasa in care nu se afla nimic dar care contine totul si renuntam la grijile noastre in care se afla totul dar care nu contine nimic.

Prin dragoste fata de Dumnezeu si oameni, creerul nostru tace, totul devine simplu si se vede intr-o clipa. In clipa traita simplu, totul devine arta, poezie, muzica si sentiment reliogios. Are loc eliberarea interioara si se trezeste in noi al saptelea simt numit intuitie. Este simtul de a exista, in care stim intr-o clipa ce simtim, ce facem si ce spunem, fara cuvinte prealabile si fara rationamente.

 

 

Dusmanul nostru

Dusmanul nostru declarat este monologul, dialogul, memoria si imaginatia. Acestea ne mentin intr-o amagitoare visare si devenim sclavii propriilor creatii ale imaginatiei.

Dragostea este prezenta venita din interior care asambleaza instantaneu ideile si lucrurile noastre. Aceasta prezenta este forta din interior, care ne deschide drumul spre ordinea necunoscuta si care ne dezvolta o noua inteligenta. Prezenta care ne lumineaza fiecare pas si ne creaza un simt special al umorului. Este umorul taranului roman pe care il cunoastem din povestirile lui Ion Creanga.

Starea de copil opreste monologul. Este uitarea de sine care i-ti declanseaza simtul organizatoric. Uitarea de sine prin care sfintim locul in care traim. Aceasta starea de copil ne creeaza in primul rand o lume interna supusa altori legi si care are imense bogatii si comori neexploatate.

Dragostea fata de Dumnezeu si fata de lumea in care traim este prezenta vie care da viata corpului nostru. Prezenta vie se imbogateste cu experiente si se hraneste cu impresii vii, prin care se ajunge la cunoasterea esentelor si apoi la intelegere.

Acum ne dam seama cat de important este, pentru noi sa fim intelegatori si sa se ne supunem incercarilor. In timpul incercarilor prin care trecem nimic nu este distrus, ci totul se transforma in interior. Vom vedea binele in sensul negativ si raul in sensul pozitiv.

 

 

Atentia

Prin atentie ne detasam de toate opiniile si ne reconstruim propriul sistem de cunoastere. Astfel vom actiona simplu fara un gand prealabil, stim ce nu trebuie sa facem iar rezultatul este eficient.

Tacerea interioara este izvorul elanului nostru vital. Orice am face si cu orice ne vom ocupa, se declanseaza in noi o lumina interioara, care nu depinde nici de sistemul de valori si nici de autoritate. Aceasta lumina ne face impenetrabili in fata fricii si angoaselor. In urma unui soc, dat de un eveniment, vom descoperi ca din oameni vom devenii OAMENI!. Se dezvolta in noi o gandire constienta vie, care se exprima prin luminozitatea surasului si stralucirea privirii.

Surasul este o decolare a omului pana pe varfurile stralucitoare ale dragostei. Atunci se impune fabuloasa evidenta “totul este viata”. Si traim aceasta stare facand acelas lucru pe care l-am facut si inainte, ca si cand nu s-a intamplat nimic.

 

 

Intelectul flecar

Viata nu este o inteligenta intelectuala ci bucuria de a exista in intregul ei. Trebuie sa traim constient acesta clipa, si pentru asta trebuie sa castigam lupta interioara cu invelisul de piele moarta. Invelisul de piele moarta cu care trebuie sa ne luptam este violenta, orgoliul, pizma, teama si ura. In fata acestui dusman nu trebuie sa gandim ci sa tacem. Prin tacere comunicam cu ce exista si capatam simtul de a exista aici si acum, pe care il numim credinta si care nu va putea fi scos de catre nimeni, din cap.

Intelectul flecar ne mentine in vis iar corpul devine cadavru prin indoielile noastre. Cu asta se ocupa romanii de 18 ani. Nu este de mirare ca am ajuns cadavre vii, si traim intr-o Romanie moarta.

 

 

Mitul mesterului Manole

Traim in frica si angoasa. Si nici macar nu existam in lumea aceasta. Noi existam in lumea planurilor si viselor noastre. Punem bariere intre noi si lumea vie, prin analize logice si judecati rationale. Construim un univers rational care se prabuseste. Suntem bantuiti de mitul mesterului Manole.

Lumea noastra trebuie sa fie o lume durabila. O lume durabile inseamna sa ne zidim pe noi, sa ne daruim. Cati romani sunt in stare sa se autozideasca pentru a construi o Romanie durabila si vie ?

 

Rugaciunea

La comunicarea rece din jurul nostru trebuie sa raspundem cu iubire fata de Dumnezeu si fata de aproape. Comunicarea noastra trebuia sa stea in ascultare de Dumnezeu. Sa raspundem la judecati cu mila si dorinta de a ne darui. Pentruca se stie ca mila invinge intotdeauna judecata.

La monolog, dialog, memorie si imaginatie sa raspundem prin reflectie, meditatie, contemplatie si rugaciune. Sa raspundem prin al saptelea simt pe care nu-l avem inca. Sa raspundem prin intuitie. Daca am fi avut intuitie am fi fost miracolul Europei. Fara intuitie am ajuns codasul Europei.

Iar rugaciunea sa ne fie simpla, ceva de genul: “Ai mila Doamne de mine”.

Si mai zic: “Doamne, Te rog Sa ai mila de Romania”