Estimările indică o recoltă națională stabilă, în timp ce reducerea masivă a suprafețelor cultivate în Franța generează deja presiune pe bursele europene
Noul sezon agricol conturează o competiție strânsă pentru volumele de porumb disponibile în România, în condițiile în care procesatorii autohtoni, sectorul zootehnic și companiile de trading vor intra în competiție directă pentru achiziții. Invitat în cadrul emisiunii „Agricultura la Raport”, Cezar Gheorghe, expert în piețele de mărfuri agricole, a estimat că producția de porumb autohtonă din acest an s-ar putea situa între 7,5 și 7,7 milioane de tone. Această cantitate urmează să fie recoltată de pe o suprafață totală evaluată la aproximativ 1,56 milioane de hectare, oferind premisele unei piețe mult mai echilibrate comparativ cu anul precedent.
Această dinamică se traduce printr-un avantaj comercial pentru producători, care vor beneficia de o putere de negociere sporită datorită opțiunilor multiple de valorificare a mărfii. Nevoia de aprovizionare a fermelor de animale pentru producția de furaje, cumulată cu apetitul traderilor pentru export, va menține prețurile active. Conform analizei prezentate de Cezar Gheorghe: „Piața internă va competiționa cu piața de export, pentru că din 7,5-7,7 milioane de tone trebuie să te bați ca să iei marfă”. O tendință similară de dispută pe volumele existente a fost vizibilă și în sezonul anterior, pe fondul unui disponibil mai restrâns în piață.
La nivel european, cotațiile de pe bursa Euronext au reacționat deja în sens crescător, ca urmare a veștilor venite din Franța. Unul dintre cei mai importanți producători de pe continent a înregistrat o contracție severă a suprafețelor însămânțate cu porumb, acestea scăzând cu aproximativ 300.000 de hectare, de la un istoric de 1,6 milioane de hectare până la doar 1,3 milioane de hectare în prezent. Având în vedere că fermierii francezi obțin de regulă randamente medii la hectar mult superioare celor din România, diminuarea suprafețelor va influența direct balanța de aprovizionare a întregii Uniuni Europene.
În ciuda perspectivelor optimiste din teren, evoluția finală a culturilor din România depinde decisiv de condițiile meteorologice din lunile următoare. Deși starea vegetativă este bună în majoritatea regiunilor, episoadele de caniculă și absența precipitațiilor pot diminua rapid randamentul, vulnerabilitatea cea mai mare fiind înregistrată în Câmpia Bărăganului și în zonele afectate istoric de secetă. Pe plan extern, ecuația regională este completată de Ucraina, care își menține statutul de concurent major în bazinul Mării Negre cu o estimare de producție situată între 28 și 30 de milioane de tone, în timp ce bursele globale rămân conectate la evoluția climatică din centura agricolă a Statelor Unite.
