Proiectele finantate de UE in vederea imbunatatirii conditiilor din mediul rural prin construirea de drumuri, de sisteme de alimentare cu apa, de scoli si de alte facilitati nu au reusit decat intr-o masura limitata sa obtina un bun raport costuri-beneficii, se arata intr-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana. Desi unele dintre aceste proiecte de dezvoltare rurala au adus o contributie pozitiva in mediul rural, Curtea considera ca se pot obtine „rezultate mult mai bune” cu fondurile disponibile.
Intre 2007 si 2013, s-au alocat fonduri UE in valoare de 13 miliarde de euro pentru infrastructura rurala prin programele de dezvoltare rurala. Incluzand cofinantarea nationala, cheltuielile totale in acest domeniu s-au ridicat la aproape 19 miliarde de euro. Prin aceste fonduri se urmarea stimularea cresterii economice, cresterea atractivitatii mediului rural si imbunatatirea legaturilor zonelor rurale cu infrastructurile majore. Investitiile de acest tip pot fi sprijinite si prin alte cateva surse de finantare disponibile la nivelul UE, precum si la nivel national, regional si local.
In raportul sau, Curtea a analizat daca statele membre si Comisia Europeana au obtinut un bun raport costuri-beneficii prin masurile finantate. Cinci state membre au fost vizitate in cadrul auditului: Germania, Spania, Italia, Polonia si Romania. Chiar daca unele dintre proiectele de infrastructura au adus o contributie pozitiva in mediul rural, Curtea a constatat ca statele membre si Comisia, actionand in cadrul mecanismului de gestiune partajata, nu reusisera decat intr-o masura limitata sa obtina un bun raport costuri-beneficii.
„Comisia Europeana si statele membre sunt responsabile impreuna de un numar urias de proiecte de infrastructura in mediul rural”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curtii responsabil de raport. „Daca ar lucra impreuna intr-un mod mai eficace, Comisia si statele membre ar putea obtine rezultate mult mai bune.”
Statele membre nu au justificat intotdeauna in mod clar necesitatea de a utiliza fondurile acordate de UE pentru dezvoltarea rurala si s-au concentrat mai degraba pe evitarea dublei finantari decat pe eficacitatea coordonarii cu alte fonduri. Riscul ca proiectele sa fi fost oricum desfasurate chiar si in lipsa fondurilor UE nu a fost bine gestionat, desi au fost identificate unele bune practici in acest sens. Procedurile de selectie nu au permis intotdeauna directionarea finantarii catre proiectele cele mai sustenabile si cu cel mai bun raport cost-eficacitate, iar intarzierile prelungite in procedurile administrative au limitat eficienta si eficacitatea masurilor.
Lipseau adesea informatii fiabile cu privire la ceea ce se realizase efectiv, iar acest lucru face dificila directionarea politicii viitoare si gestionarea bugetului in functie de rezultate.
In raportul Curtii se mai arata ca, incepand cu anul 2012, Comisia a adoptat o atitudine mai proactiva si o abordare mai coordonata. Daca sunt puse in aplicare in mod corespunzator, aceste schimbari ar trebui sa duca la imbunatatirea gestiunii financiare in perioada 2014-2020. Cu toate acestea, Curtea avertizeaza asupra faptului ca anumite deficiente legate de coordonarea fondurilor si de informatiile cu privire la performanta vor continua probabil sa existe.
Curtea a formulat urmatoarele recomandari:
-
- Statele membre ar trebui sa aiba o abordare mai coordonata in ceea ce prive ste sprijinul pentru infrastructura rurala, abordare in cadrul careia sa se cuantifice nevoile si deficitele de finantare si sa se justifice utilizarea masurilor de dezvoltare rurala, specificandu-se obiective clare si specifice pentru proiecte. De asemenea, statele membre ar trebui sa asigure selec tia proiectelor cu cel mai bun raport cost-eficacitate, sa tina seama de durata de viata utila a investitiilor atunci cand definesc cerintele legate de sustenabilitate si sa respecte un calendar rezonabil pentru aprobarea proiectelor si efectuarea platilor.
- Comisia ar trebui sa se sprijine pe primele masuri luate pentru a asigura o coordonare eficace si sa evalueze daca diferitele fonduri ale UE care urmeaza a fi utilizate pentru investitii in infrastructura se completeaza reciproc.
- Pentru a permite o gestionare a cheltuielilor in functie de rezultate, Comisia si statele membre ar trebui sa colecteze in timp util date relevante si fiabile.
Curtea de Conturi Europeana
