
Oamenii au inteles de foarte mult timp ca padurea nu mai este numai un furnizor de lemn; caracterul multifunctional al padurilor este unanim recunoscut.
Ca fenomen geografic, padurea are legile proprii de dezvoltare si se afla in raport de conditionare reciproca cu mediul din care se dezvolta; este puternic influentata de conditiile de mediu si exercita in acelasi timp o influenta considerabila asupra acestei conditii, cat si asupra vietii oamenilor.

Pe masura ce au scazut resursele de apa potabila si s-a diminuat suprafata terenurilor agricole ca urmare a procesului de eroziune a solului, atunci cand au fost amenintate de inundatii caile de comunicatii si asezarile umane, atunci cand omul insusi a avut de suferit de pe urma impurificarii aerului de catre noxele industriale, s-au recunoscut functiile multiple ale padurii. Se poate, asadar, afirma ca prin simpla lor existenta padurile constituie un scut protector impotriva inundatiilor, spalarii si erodarii solului, impurificarii aerului si apei, tot odata exercita si un rol de regularizarea a debitelor izvoarelor naturale.
Padurea este cel mai potrivit loc pentru destindere, recreere si insanatosire fizica si psihica. In multe tari ale lumii padurile din aproprierea centrelor urbane sunt destinate satisfacerii cerintelor de recreere a populatiei. Conjugand asemenea cerinte cu interesul de ordin stiintific, s-a ajuns la idea protejarii anumitor teritorii, sub denumirea de parcuri nationale, in care plantele, animalele si peisajele sunt tratate intr-un regim de conservare si aparare legala impotriva oricarei degradari din partea omului. Este si cazul primului parc de odihna si recreere din lume, Parcul National Yellowstone din SUA, creat in 1872, cu o suprafata de 888708 ha. Alte parcuri Nationale renumite in lume sunt Parcul Glaciar din Canada care se intinde pe 133250 ha si Parcul Stora Spofallet din Suedia cu o suprafata de 150000 ha.
In Romania sunt inegalabile rezervatiile naturale din Delta Dunarii, Retezat, Bucegi, Pietrosul Mare sau Ceahlau.
In anul 1959, printr-o rezolutie a Consiliului Economic si Social al Natiunilor se recunoaste ca parcurile nationale si rezervatiile analoage constituie “surse de inspiratie, de cultura si de bunastare pentru umanitate” estimandu-se ca ele reprezinta, totodata si un mare interes din punct de vedere economic si stiintific.





