Dacian Ciolos, comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala, a sustinut in cadrul Consiliului informal de la Milan din 30 septembrie 2014, un discurs in care prezinta importanta si provocarile agriculturii in ceea ce priveste siguranta alimentara reala si durabila la nivel global.

“Multumesc presedintiei italiene pentru dezbaterea de astazi privind siguranta alimentara si adresez felicitari Italiei pentru vointa sa de a mentine acest subiect ca prioritate a agendei internationale cu ocazia Expozitiei Universale din 2015.

Asa cum am avut deja ocazia sa va declar, si reinnoiesc acest angajament astazi, Comisia Europeana va acorda sprijinul sau acestui eveniment european si international.

Din ce motive?

Una dintre provocarile importante pentru o siguranta alimentara reala si durabila – dincolo de provocarile pe care le cunoastem la perfectie toti cei prezenti la aceasta masa rotunda – este aceea a sensibilizarii opiniei publice.

Agricultura necesita timp, investitii pe termen lung, o vointa politica permanenta. Agricultura nu poate, pe de o parte, sa faca obiectul fluctuatiilor pietei, si pe de alta parte, sa fie un obiect politic cu geometrie variabila, in functie de volatilitatea evenimentelor, de prezenta sa in mass-media si de efectele de moda.

Agricultura trebuie sa fie un subiect de preocupare constant:

• • atata timp cat 805 milioane de persoane vor suferi inca de subnutritie;
  • atata timp cat nu vom dispune de mijloacele necesare pentru alimentarea unei populatii mondiale in continua crestere, care va atinge in curand 9 sau chiar 11 miliarde;
  • atata timp cat va fi la fel de dificil sa se creeze si sa se mentina o valoare adaugata in zonele rurale din tarile in curs de dezvoltare, precum si din tarile dezvoltate. Deoarece agricultura este si va ramane baza economica a economiilor rurale.

Concetatenii nostri trebuie sa fie constienti de dificultatea reala de a aborda provocarea alimentara la nivel mondial. Sensibilizarea lor contribuie in mod direct la eforturile noastre de a combate nesiguranta alimentara, a promova modurile de productie durabile si o alimentatie sanatoasa si echilibrata.

Incepand din 2009 a fost initiata o activitate cuprinzatoare pentru a repune agricultura in centrul prioritatilor la scara internationala si la nivel european.

Impreuna cu colegul meu Andris Piebalgs, am redat agriculturii un rol central in cadrul politicii de dezvoltare. In aceasta etapa preliminara a programarii, se estimeaza ca, intre 2014 si 2020, ar trebui sa fie mobilizata o suma de aproximativ 8 miliarde de euro din fondurile de dezvoltare ale UE in sprijinul unei agriculturi durabile si productive, cu aproape 60 de tari beneficiare.

La nivel european, am mentinut capacitatea Uniunii Europene de a investi pe termen lung in acest sector si de a se orienta catre o eficacitate economica si ecologica sporita.

In mod clar, miza, atat in Europa cat si la scara internationala, este si va fi de a mentine eforturile care au fost angajate, inclusiv pe plan bugetar – si de a le consolida, atunci cand este necesar. Deoarece un proiect agricol adevarat nu poate exista in absenta unei politici publice solide, coerente, care sa abordeze ansamblul problematicilor cu care se confrunta diferitele agriculturi de la nivel mondial, cum ar fi:

• • dezvoltarea productiei prin difuzarea competentelor agronomice existente si a inovarii;
  • adaptarea la schimbarile climatice si combaterea acestora cu ajutorul agriculturii;
  • crearea de valoare adaugata si perenizarea locurilor de munca din agricultura, sursa a dezvoltarii rurale, inclusiv printr-o mai buna integrare pe piete a structurilor agricole mici.

Insa, pentru atingerea acestor obiective, este necesara o guvernanta solida la toate nivelurile: mondial, regional, national si local – a actiunilor colective si individuale.

Aceasta guvernanta trebuie sa se traduca printr-o mobilizare a ansamblului instrumentelor aflate la dispozitia noastra:

• • comertul: trebuie sa continuam eforturile pentru obtinerea unui acord in cadrul OMC care sa ia in consideratie specificitatea agriculturii si sa pregatim, in paralel, acorduri bilaterale ofensive cu tarile care ofera adevarate oportunitati pentru agricultorii nostri in Europa. Acest lucru trebuie sa se realizeze respectand totodata agriculturile partenerilor nostri, in special cele din tarile in curs de dezvoltare si oferindu-le capacitatea de a se dezvolta, la randul lor – in sensul acordurilor APE incheiate deja cu 24 de tari, dintre care tari din Africa de Vest si din sudul Africii, – 6 din cele 7 regiuni participante la negocieri fiind acum acoperite de un acord.
  • durabilitatea: Europa detine o pozitie de avangarda in lupta impotriva schimbarilor climatice. Ea trebuie sa continue, la fel cum a facut-o recent la New York, sa depuna eforturi pentru ca, la sfarsitul anului 2015, conferinta de la Paris privind schimbarile climatice sa obtina un adevarat succes. Insa, durabilitatea nu trebuie sa se limiteze doar la agricultori. Nu trebuie sa existe, de o parte, cetateni europeni care solicita durabilitate si, de alta parte, consumatori europeni care solicita preturi scazute si care dau dovada de risipa.
  • In sfarsit, dezvoltarea investitiilor in infrastructurile agricole, in cercetarea si inovarea din domeniul agronomic. Am evocat importanta bugetelor publice. Acestea trebuie sa fie asociate unei mobilizari importante a investitiilor private, atat de capital cat si de energie si expertiza.

Desigur, de 50 de ani incoace, Uniunea Europeana a castigat o anumita expertiza in materie de guvernanta a pietelor agricole. Agricultorii nostri au dobandit competente considerabile. Si detinem printre cele mai bune conditii de productie din lume.

Insa Europa nu este un continent izolat de provocarile alimentare. Dezvoltarea si chiar mentinerea capacitatii de productie a Europei raman o provocare si un obiectiv strategic major.

Agricultura europeana este performanta, cu marje de progres considerabile, indeosebi in est. Dar agricultura europeana face fata unor provocari absolut reale:

• • solutionarea ecuatiei productie/protectie a resurselor naturale;
  • pastrarea unui rol motor in zonele rurale pentru protejarea echilibrului fragil al multor teritorii;
  • contributia la cresterea cererii mondiale de produse de calitate;
  • generarea cresterii economice si a locurilor de munca, de care Europa are nevoie;
  • dar si pregatirea pentru a face fata esecurilor legate de piete deseori infloritoare, dar si fluctuante.

Succesele noastre nu trebuie sa ascunda provocarile. Si, daca pot sa ma exprim astfel, este o adevarata provocare sa convingi, dincolo de cercul nostru de initiati. Multumesc, prin urmare, inca o data presedintiei italiene pentru aceasta initiativa. Si tin sa profit de acest moment informal pentru a multumi, de asemenea, fiecaruia dintre dumneavoastra pentru ceea ce am realizat impreuna, intr-un spirit constructiv, cu aceeasi pasiune si acelasi atasament pentru agricultura noastra, pentru agricultorii nostri.”

Dacian Ciolos
Comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala
Milan, 30 septembrie 2014