Cultivarea legumelor in zonele cu clima mai rece reprezinta o provocare pentru fermieri si implica gasirea unor alternative ieftine si eficiente pentru serele clasice care presupun cheltuieli mari de incalzire. Una dintre alternative, o idee de investitie in agricultura, este conceptul de sera subterana, care foloseste resursele naturale pentru a asigura un mediu prielnic cultivarii legumelor pe tot timpul anului.
Conceptul a fost dezvoltat de Institutul american Benson Agriculture and Food Institute. Sera subterana sau walipini („loc cald”, in limba hindi) a fost construita in urma cu 20 de ani in regiunile montane reci din America de Sud. Aceasta metoda, pe cat de noua in perioada moderna, pe atat de veche in istorie (serele existau si la inceputul secolului al XIX- lea), permite agricultorilor sa mentina productia la acelasi nivel pe tot parcursul anului, chiar si in zonele cele mai reci.
Sera subterana combina principiile incalzirii solare pasive cu proprietatile solului care protejeaza structura. Institutul Benson, organizatie nonprofit pentru agricultura sustenabila, a prezentat intr-un manual foarte explicit, principiile functionarii unei sere walipini. In plus, este detaliata si modalitatea de constructie.
Conform proiectului initial, pentru zona respectiva, investitia intr-o sera subterana de 137 de metri patrati, construita in Bolivia, La Paz, ajunge la doar 300 de dolari. Costurile de intretinere sunt foarte mici, deoarece se combina doua metode sustenabile si ieftine de incalzire.
Cele mai importante principii pe care se bazeaza succesul unei astfel de constructii sunt localizarea zonei de crestere la 1,8 – 2,5 metri sub pamant, si capturarea si depozitarea caldurii solare din timpul zilei.
Mai concret, sera walipini este o „gaura” dreptunghiulara in pamant, acoperita cu o folie de plastic. Fiind protejata de pamant, profita de temperatura solului, astfel incat cantitatea de energie necesara incalzirii interiorului sa fie mult mai mica decat in cazul unei sere de suprafata.
Exista si precautii legate de hidroizolare, drenaj si ventilare care trebuie luate in considerare. Constructia se realizeaza in functie de pozitia Soarelui – inspre nord, in emisfera sudica si inspre sud, in emisfera nordica.
Un zid gros de pamant in partea din spate si un perete mai mic in partea din fata furnizeaza unghiul necesar pentru acoperisul din folie de plastic. Acest acoperis sigileaza „gaura”, asigura un spatiu izolator intre cele doua straturi de plastic si permite razelor solare sa patrunda in interior, creand un mediu cald si stabil.
Acum 150 de ani, Tolstoi avea o sera subterana la Iasnaia Poliana
De serele subterane se vorbeste, timid, de 20 de ani. Insa acestea nu sunt o noutate. Legumicultorii de la inceputul secolului al XIX- lea, in special cei din tari cu clima rece (ca de exemplu Rusia), cunosteau acest tip de constructie pentru cultura protejata si o foloseau la scara mai mare decat in prezent. Potrivit presei ruse, una dintre serele subterane „celebre” functioneaza si astazi pe proprietatea de la Iasnaia Poliana a celebrului scriitor rus Lev Nicolaevici Tolstoi.
Marele scriitor Tolstoi iubea gradinaritul. Ca vegetarian, era un cultivator de legume pasionat, dar si un apicultor neobosit, productia de miere de la Iasnaia Poliana fiind bine cunoscuta la epoca respectiva. Neavand dimensiuni mari, sera subterana, veche de 150 de ani, era preferata scriitorului, care se ocupa de ea pe toata perioada anului.
Prima constructie de acest fel de la Iasnaia Poliana a existat inca de la inceputul anilor 1800, dar pe la 1850 a fost distrusa de un incendiu. Tolstoi a fost extrem de afectat si a lucrat timp de cativa ani la proiectul unei noi sere, care functioneaza si astazi.
Vazuta de afara, sera subterana nu pare a fi ceea ce intelegem in prezent printr-o sera, chiar si subterana. Are acoperisul jos, cu geamuri putin inclinate, astfel incat zapada aluneca repede si sera este destul de luminata. In interior, are doua niveluri, fiind sapata la doi metri adancime. Peretii de pamant, inclinati in forma de „V”, sunt captusiti cu grinzi si pastreaza o temperatura constanta. Mai mult, avand in vedere temperaturile extrem de scazute din Rusia, in interior este amenajat un cuptor mic folosit si atunci, dar si astazi, chiar daca domeniul, cu tot ce cuprinde, a devenit muzeu.
In afara de legume, Tolstoi cultiva si cafea in care amesteca radacina de cicoare uscata, pe care o ducea la Moscova pentru vanzare. Traditia a fost preluata si continuata de urmasii lui Tolstoi, ei cultivand acum nu doar rasaduri, dar si portocale, ananas, caise, rodii, smochine, piersici si cafea.
R.N.D.R.
Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala
