Preturile mai ridicate la tomate si in special la cele ecologice, trebuie sa fie justificate si printr-o calitate superioara.
Pentru tomate, criteriul decisiv, privind calitatea, este gustul. Gustul tomatelor este determinat de continutul in zaharari, continutul de acizi si de alte numeroase substante constituiente.
Masurile tehnologice care influenteaza gustul tomatelor sunt urmatoarele:
SOIUL – exista diferente evidente dependente de soi in ceea ce priveste raportul zaharuri- acizi si a substantelor constituiente. Apreciate sunt soiuri de tomate mari pentru pulpa, soiurile de tomate mijlocii, ovale sau sub forma de ou (ROMA, PERETTI, SAN MARZANO), sau soiurile de tomate mici, sub forma de cireasa sau pruna (COCKTAIL, CHERRY).
FERTILIZAREA – plantele fertilizate armonios dezvolta un gust bun. Aporturile ridicate de azot sau continutul scazut de magneziu si de potasiu care apare de obicei la sfarsitul culturii deteriorizeaza gustul.
IRIGAREA – irigarea in cantitati mari mareste productia dar gustul se imbunatateste daca planta este mentinuta in sol uscat si este udata moderat.
TEMPERATURA – temperaturaturile medii ridicate in timpul zilei, la iluminat suficient, duc la dezvoltarea unui gust bun.
ILUMINATUL – in anotimpurile cu luminozitate scazuta, gustul tinde sa fie mai putin bun. Mai ales toamna, tomatele coapte artificial isi pierde gustul bun. Aici trebuie intervenit cu aport redus de apa.
MOMENTUL RECOLTARII – soiurile cu pielita mai rezistenta, care pot sa secoaca direct pe planta formeaza substante gustative mai puternice decat soiurile care trebuiesc a fi recoltate in parga.
DEPOZITAREA – sub 12 grade C, substantele aromatice nu se mai dezvolta. Inhibarea se mentine si la depozitarile ulterioare facute la temperaturi mai inalte.
